Veacul nostru va fi marcat de căutarea rostului pierdut. Fiți de acord, astăzi existența noastră este ca frunza în vânt – nu știm pentru ce ne trezim dimineața și încotro ulterior ne va purta valul vieții. Lucrăm zi de zi pentru un pumn de bani din care cumpărăm haine, mâncare, imobile, obiecte de lux, etc. fără a vedea un rost final în toate acestea. Obiectele apar în mâinile noastre și dispar. Consumul a deveni autosuficient. El nici măcar existența morții nu o mai recunoaște.
Strămoșii noștri, în schimb, vedeau rost în orice obiect, în orice acțiuni, fiind prin aceasta mai puternici decât noi. E adevărat că ei au trecut prin multe pericole și greutăți, dar în același timp au trăit o viață mult mai fericită! Ei au gustat din plin din viață și ajungând la bătrânețe nu au mai simțit nici o frică față de moarte. Ei au știut pentru ce au trăit, pentru ce au procreat și de dragul cui au muncit și au luptat. Ei au avut un ROST.
Fiind întrebat cum ar trăi dacă ar fi din nou tânăr, Petre Țuțea a răspuns că ar alege să trăiască din nou aceeași viață. Toate acestea în pofida suferințelor la care a fost supus în decursul vieții! Câți din noi cred că vor răspunde la fel la adânci bătrâneți? La finele vieții, fiecare din noi ar dori ca viața lui să fi fost bună pentru că nimic bun nu ar remarca în propria sa viață. Nimic care ar merita să-și repete viața din nou. Oare nu avem motive să ne invidiem buneii?
Ultimele două decenii au fost marcate de victoria materiei: omul a renunțat la țelurile metafizice în schimbul progresului însușirii valorilor materiale. Astăzi privim amărâți la sicriele de beton fără a înțelege de ce suntem nefericiți, de ce cei din jur sunt dominați tot mai mult de apatie, iar tinerii își taie venele sau se droghează. Criminalitatea a ajuns la nivelul pe care nu le-a putut atinge niciuna din civilizațiile umane, procentul persoanelor care suferă de boli psihice, numărul oamenilor cu deviații sexuale se află mereu în creștere. Ni se spune că aceste efecte sunt firești pentru o societate progresistă, deschisă, democratică și, respectiv, trebuie să le acceptăm ca un dat. Cu toate astea, fiecare din noi înțelegem că un om normal nu își poate păstra integritatea morală și psihică dacă nu se opune tendințelor periculoase.
Lupta adevărată începe atunci când începem să regăsim rostul lucrurilor într-o “societate deschisă” – o societate lipsită de orice rost. Abia atunci devenim cu adevărat periculoși pentru mai marii lumii, nu atunci când organizăm flash-mob-uri, acțiuni de protest sau campanii de informare sterile – care nu sunt decât niște modele conforme cu duhul vremurilor. Regăsind ROSTUL, noi stabilim o ierarhie a valorilor, opunându-ne egalitarismului și relativismului; diferențiind binele de rău, albul de negru săvârșim un act de discriminare, afirmând unicitatea adevărului, devenim totalitari și extremiști, înfuriind oraculele actualei orânduiri. Doar în acest fel mai menținem în noi flacăra omeniei.
Regăsirea rostului este un adevărat act revoluționar pentru că răstoarnă ordinea lucrurilor într-un totalitarism relativist. REVOLUȚIA ROSTULUI este buturuga care urmează să răstoarne carul lumii.
Octavian Racu
.jpg)
