luni, 5 noiembrie 2018

În atmosfera informală a șezătorii într-o casă italiană ce gazduiește o familie românească i-am comemorat pe regretații artiști Aldea Teodorovici cu o carte despre memorie și filmul lui Virgil Mărgineanu “Te iubesc Ion și Doina”. Un prilej pentru a ne întreba încă odată care este contribuția noastră la cauza națională, un prilej pentru a conștientiza faptul că orice mare ideal are în spate o umbră densă de problematici pe care nu le putem ignora. De aici de la Roma, Columna lui Traian iluminată de culorile tricolorului nu poate umbri Coloana Infinitului lui Brâncuși iluminata de tristețea dărâmării casei în care a copilărit marele artist și realitatea celor două state românești - un gen de coloană infinită a comunismului metamorfizat în oligarhie, un fundal trist pentru Centenarul României. Cum să ieșim din acest impas demn de poezia lui Matei Vișniec “Eu tot la adevar, bine si frumos” cu eroul său liric căruia îi putrezea salteaua sub dânsul și îi mureau dușmanii de bătrânețe în timp ce el continua cu indârjire să reflecteze. În teorie am putea fi constructivi renunțând la fondurile Departamentului Românilor de Pretutindeni în favoarea reparării casei lui Brâncuși, si a celei lui George Enescu, și a Băilor Herculane lăsate în voia soartei, dar Ce facem noi cu două mari tristeți? (Denumirea cărții Eugeniei Bulat) a realităților politice din cele două state românești? Însă cum spunea Mihai Neamțu - Optimismul este o formă de politețe. Eram uniți noi românii de pe ambele maluri ale Prutului, la un parastas binecuvântat de Parintele Serafim Veșcan, nu era nici o vamă între noi, nici un străin nu ne încurca să fim în sintonie, iar scriitorul italian Armando Santarelli și alti doi oaspeți italieni au avut ocazia să fie conduși împreună cu noi de catre personajele Tatianei Niculescu Bran în proza plină de farmec a cărții "Povestea domniței Marina și a basarabeanului necunoscut" de către Lăcrămioara Niță și Valeriu Barbu. Tabloul cu lăcramioare ale pictoriței Viorica Petroff, prezentă împreună cu minunata sa familie, proaspăt înramat era alături de tablourile pictoriței Marcella Longo, bunei noastre prietene care ne-a paărăsit de curând. Și lacrimile unei mame care ne-a daruit cartea fiicei sale Maria Andrada Popa, care s-a stins la doar 28 de ani răpusă de cancer, din care vreau să vă citez un fragment: REVERSUL MEDALIEI. Azi sunt eu... mâine nu știu și nici nu pot promite. Parcă jucăm un rol și cu fiecare zi care trece ne perfecționăm tot mai mult. O să ajungem într-un final să ni se aducă ovații la scenă deschisă. Azi mă simt atât de frumoasă, deși n-am genele întoarse nici ruj, de catifea,,, dar simt cum din priviri cuprind tot universul. Deschid șifonierul și aleg o cămașă la întâmplare. E albastră... și n-am purtat-o niciodatș, dar azi o vreau. Mâine nu știu, și nici nu pot promite...Aceste rânduri mi-au fost ca un răspuns la reflectiile mele inspirate de poezia lui Matei Vișniec cu eroul său cu hainele încuiate în dulap, precum și minunata carte a Tatianei Niculescu Bran, care ne îndeamna să ne pregătim o casă încăpătoare pentru amintirile noastre pe care să le îngrijim și să ne îngrijim cu iubire necondiționată. Mai e mult de povestit, dar mai am nevoie de o șezatoare noua între timp e ora 7.05 iar trenul meu pleaca la 07.42, îmi croiesc timp doar să le mulțumesc tuturor oaspeților pomeniți mai sus, poeților George Lupașcu, Lidia Popa, Mariana Crăciun, prietenului drag Constantin Șorici, Liubei Marian, familiei Vremeș Grosu, Giuliei Bolea, Adrian Niță, scriitorului Vitalie Ciobanu care mi-a dăruit această carte minunată.
Tatiana Niculescu Bran a absolvit Facultatea de Litere a Universității din Bucuresti și Institutul European de Jurnalism de la Bruxelles. Între 1995 si 2004 a fost redactor la Radio BBC World Service, secția română de la Londra. Între 2004 și 2008 a condus biroul BBC WS de la București. Din creația sa literară fac parte Spovedanie la Tanacu, Cartea judecătorilor, Regina Maria. Ultima dorința, Mihai I, ultimul rege al românilor, piesa de teatru „Brîncuși contra SUA".











Tatiana Ciobanu, Asociația Dacia