sâmbătă, 2 martie 2019

Data de 2 martie este considerată oficial ca ziua în care a început conflictul militar de pe Nistru provocat de către armata Federației Ruse împotriva noi născutei Republicii Moldova. Un război în toată regula, însă nedeclarat, menit să mențină sfera de influență a Rusiei asupra Republicii Moldova pentru a evita ca acesta să urmeze parcursul de independență similar celui în care se înscriseseră Lituania, Letonia şi Estonia. 

Factorul care a provocat conflictul nistrean ar fi fost perspectiva reunificării Republicii Moldova cu România, trecerea la alfabetul latin, tricolorul și refuzul Chișinăului de a oficializa limba rusă. Toate acestea cu greu ar fi fost acceptate de regiunea transnistreană și de puterea rusească prezentă în acest teritoriu. De iure Transnistria făcea parte din statul moldovenesc dar de facto își proclamase independența față de RSSM încă din septembrie 1990 nefiind recunoscută de nici o forță internațională. 


Primele ciocniri avuseră loc deja la sfârșitul anului 1991 însă în noaptea de 1 spre 2 martie detașamentele cazacilor au atacat secția de poliție din Dubăsari și au luat ostatici 32 de polițiști. De curând declarată independentă (27 august 1991) Republica Moldova nu dispunea încă de o adevărată armată, astfel Chișinăul a fost nevoit să riposteze provocărilor cu forțele de poliție în timp ce de partea Moscovei au luptat mercenari cazaci, voluntari ruși și ucraineni și mai ales un rol important a fost jucat de Armata a 14-a rusă cu un efectiv de peste 6 mii de militari. Unităţile armatei a 14-a s-au angajat activ în luptă, utilizând tancuri, maşini blindate, aruncătoare de mine, tunuri antitanc împotriva ostaşilor moldoveni având la dispoziție depozitele rusești de armamente din zona transnistreană. 

Pe parcursul lunii martie au urmat numeroase apeluri ale președintelui Mircea Snegur și ale parlamentului de la Chișinău care denunța agresiunea, însă nici o putere externă n-a răspuns, doar statul Român a trimis contingente de voluntari și ajutor logistic. 


La 21 iulie 1992, a fost semnat acordul de încetare a focului între ex-preşedintele Mircea Snegur şi preşedintele de atunci al Rusiei, Boris Elţin.

În timpul conflictului armat, cele mai grele lupte s-au dat la Dubăsari, Corjova, Coşniţa, Cocieri, Roghi, Tighina şi Varniţa. Potrivit datelor Ministerului Apărării, în timpul conflictului au murit 286 de oameni, iar alţi 284 au rămas invalizi. De partea Transnistriei și-au pierdut viețile, potrivit diverselor surse, între 264 și 1093 de persoane.

Războiul, încheiat oficial patru luni mai târziu, ar fi lăsat consecințe politice importante pentru Republica Moldova. De fapt Transnistria ar fi rămas pentru următorii ani teatrul unui conflict înghețat care nu și-a găsit soluționare până în ziua de astăzi. Pe lângă acestea, conflictul a demonstrat intenția nemascată a Kremlinului de a menține în propria sferă de influență Basarabia, pseudo-statul Republica Moldova fiind consacrat ca un succes al politicii imperialiste rusești. 

În 2010, Parlamentul de la Chișinău a desemnat ziua de 2 martie drept „Zi a Memoriei” iar astăzi în capitală se desfășoară, ca în fiecare an, Marșul Memoriei pentru a comemora eroii căzuți la Nistru în primăvara-vara anului 1992. 






0 commenti:

Trimiteți un comentariu