"Limba romană în străinie" de Eugenia BULAT

”Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba este stăpâna noastră”.

Mihai EMINESCU

Risipiți prin lume

iar, de vântul estic,

cine să ne-adune,

cine să ne-aline?...

o, când lumea mare

ne încape-anume,

ca să ne înghită

făr’ pământ și nume?...

Pruncii noștri, dulcii,

gângurind cuvântul,

pe când rotunjescu-l,

latinesc, dar altul,

mierea limbii mamei

cine să le-o-ntoarcă,

fagurii ce urcă

sobri spre înalturi?...

Cine să-ntregească

sufletul, rotundul,

rostogol prin lume

ca o disperare?...

Dacă n-ai rostire,

n-ai nici chip pe lume,

plantă ești,

ființă necugetătoare.

Nu-i comoară-n lume

ca să-ți dea seninul,

liniștea și pacea

soarta und’ -te-ar duce;

somnul cel de leagăn,

tihna cea din urmă,

e-n pamantul țării,

logosul ei dulce.

Mantie regală,

înstelată-n perle,

și coroană demnă

vei purta în lume

doar prin limba mamei,

limba ta maternă,

tu ce ești născutul

din a ei genune.

Suveran pe viață, suveran pe moarte,

sceptrul ei te face:

Limba cea Română.

***