Aniversarea a 750 de ani de la nașterea lui Dante Alighieri

Vien dietro a me, e lascia dir le genti:

sta come torre ferma, che non crolla

già mai la cima per soffiar di venti.
(Purgatoriu, cântul V)

Astăzi în Senatul italian au început manifestațiile dedicate celei de a 750a aniversări de la nașterea sublimului poet Dante Alighieri care s-a născut în această lună a anului 1265. Filozof și om politic florentin rămâne cel mai mare scriitor european din Evul Mediu, autor al „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale Dante este de asemenea primul mare poet de limbă italiană. Opera lui este într-adevăr universală în timp și în spațiu, el fiind unul din pilonii spiritualității occidentale prin profundul său sentiment creștin și sensul înalt a Tradiției romane. Fiu al timpului său, născut într-o epocă de profunde schimbări în care contrapunerea între pontificat (susținut de guelfi) și imperiu (susținut de ghibellini) se face mai aprigă și se suprapune conflictelor interne între vechea nobilime și noua aristocrație organizată în corporații. Dante, om de acțiune, și spirit aprins se angajează în viața politică turbulentă din Florența, afiliinduse fracțiunii "Guelfilor albi" care se împotriveau influenței papei Bonifacio al VIII-lea. În timp ce Dante se găsea la Roma, chemat de papa Bonifaciu, fracțiunea „negrilor” preia puterea politică în Florența, lui Dante i se interzice prezența în oraș și este condamnat la o amendă drastică. Neavând suma necesară, este condamnat la moarte dacă se va întoarce vreodată în Florența. Astfel în anul 1304 începe pentru Dante un lung exil, el nu se va mai întoarce niciodată în orașul său natal. Dar sub pana mărețului poet și această experiență devine nemuritoare. Cine din cei exilați de bună voie sau nu n-ar împărtăși aceste versuri?

Tu proverai sì come sa di sale
lo pane altrui, e come è duro calle
lo scendere e ‘l salir per l’altrui scale.
(Paradisul, cântul XVII)

Dante este filosoful și teologul care știe să se înnalțe, făcând abstracție de lumea care-l înconjoară spre cercetarea celor mai înalte adevăruri. Un mare artist și observator al omului și a realității istorice ce a știut să picteze cu măiestrie toate trăsăturile, luminile și umbrele sufletului uman precum Giotto, un alt geniu a acelui timp norocos, a redat trăsăturile fizice a omului și a naturii. De altfel cei doi s-au născut pe aceleași meleaguri, au făcut parte din același generație și ambii au fost Maeștri în propria artă și mentori exercitând o profundă influență asupra proprii epoci. Cei doi au împărtășit dorința vie de a reprezenta oamenii și lumea așa cum sunt cu capacitatea lor de a reproduce realitatea în mod cât mai verosimil. Realismul lor însă nimic nu are de împărtășit cu realismul modern, științific, nefiind un scop în sine ci un parcurs învăluit în lumină ce duce spre inima lui Dumnezeu. Cercetarea lor răspunde dorinței de a înțelege semnul trascendenței în imanență, de a cunoaște adevărul superior prin observarea manifestării sale pământești, situând astfel arta lor la granița sublimă între vizibil și invizibil, între realitățile pământești și cele cerești.

Faptul că D. Alighieri a fost adînc cufundat în apele turbulente ale timpului său nu-l face mai puțin actual și universal, din contra. În articolul de sinteză "M. Eminescu, poet naţional" (1964) George Călinescu afirma: „Universalitatea unui poet, când n-o confundăm cu efemera notorietate, este împrejurarea prin care opera sa, zămislită în timpul şi spaţiul pe care le exprimă, iese din limitele epocii sale şi ale ţării unde a luat fiinţă şi devine inteligibilă întregii umanităţi. Pentru cei care au evadat astfel din contingenţele imediate, noţiunile de clasicism, romantism pierd orice sens. Însă universalitatea fiind un punct cosmic al unei verticale pe pământ, iar nu o abstracţie, orice poet universal este ipso facto un poet naţional. Homer era grec, Dante florentin, Shakespeare englez, extirpaţi din opera lor ceea ce e concret etnic, sublimele îngustimi dacă vreţi, şi totul rămâne inert şi fără puls. Universalitatea este o inimă individuală, puternică şi sonoră ale cărei bătăi istorice se aud pe orice punct al globului precum şi-n viitor”. Îi fac ecou versurile dantești a lui Eminescu:

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rau și ce e bine
Tu te-ntreaba și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu ramâi la toate rece.

Opera poetului sublim este și rămâne în veci un izvor inepuizabil mai ales într-o epocă în care progresul tehnologic și științific iau prin surprindere o umanitate nepregătită, incapabilă să se reconecteze trecutului și să se proiecteze spre viitor fără fracturi. Funcția instrumentală a științei și a tehnicii s-a răspândit până a influența și aspectele morale ale civilizației. Tinerii sunt educați intr-o lume în care se aleargă spre obținerea bunurilor materiale și pozițiilor sociale, banii sunt un metru a valorii iar lupta fără scrupule și întrecerea nesănătoasă cu semenii este încurajată ca mijloc a succesului. Progresul care trebuia să înnalțe omul devine astfel un mijloc de distrugere și sursă de noi sclavii.
Massimo D'azeglio scria la jumătatea anilor 1800 în plină Revoluție industrială: "Adevăratul progres a umanității nu constă în mașinile cu aburi, ci în forța crescândă a simțului de adevăr și dreptate." Acest sens al adevărului e pus tot mai mult în pericol. Dante ne învață astăzi ca și atunci că dacă viața este o luptă ea trebuie înfruntată cu un bagaj de valori cărora trebuie să rămânem mereu fideli pentru a nu pierde respectul, dragostea și umanitatea.

Asociația Dacia

Continuă

Ziua Limbii Române - prezentarea cărţii Limba română - "între paranteze"? [recenzie]

Omagiată pentru al doilea an consecutiv la Roma de Accademia di Romania în colaborare cu Asociația socioculturală Dacia, Ziua Limbii Române a avut ca eveniment principal lansarea cărții Eugeniei Bojoga <<Limba română ”între paranteze?”>>, urmată de o dezbatere axată pe situația actuală a limbii române în Republica Moldova. Amintim că începând din 2013 această festivitate este sărbătorită și în România, continuând astfel tradiția inaugurată pe 31 august 1990 în Basarabia cu ocazia revenirii la grafia latină.

În acest an de Ziua Limbii Române e de remarcat faptul că atât la București cât  și la Accademia di Romania din Roma ne-am putut bucura de prezența a doi români originari din partea stângă a Prutului, respectiv Eugen Doga și profesoara Eugenia Bojoga. Dacă în perioada interbelică Basarabia era considerata de mulți regățeni o destinație de exil, aceeași Basarabie ne-a răsplătit de-a lungul anilor cu o multitudine de oameni de cultură, dintre care amintim, pentru a ramâne în temă, pe unul dintre cei mai mari lingviști de talie mondială, Eugen Coșeriu. Dovadă că acolo unde politica dezbină, cultura leagă și chiar dacă frontierele au fost construite să despartă, omului îi este dat să unească.

Cartea profesoarei Bojoga, doctor în filologie și profesoară la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a fost lansată în premieră în iunie, la Granada (Spania), cu ocazia Congresului dedicat limbii române, în cadrul evenimentului „Noaptea albă a scriitoarelor din România”, cea de-a doua  lansare în capitala italiană pe 12 septembrie nefiind aleatorie, dat fiind că autoarea e titulară a catedrei de limba română la Universitatea L’Orientale din Napoli. 

Profesoara Bojoga a deschis evenimentul cu un scurt istoric al limbii române din Basarabia pe acordurile imnului Republicii Moldova,”Limba noastră” de Alexe Mateevici, unicul imn din lume dedicat limbii naționale. Apărut în 1917, poemul a fost tolerat de autoritățile țariste deoarece, din considerente politice, nu apărea nicăieri sintagma limba română... dar nici limba moldovenească. În intenția de a elucida publicului din sală, de altfel foarte tânăr, unele aspecte ale golgotei îndurate de limba română vorbită la est de România, profesoara Bojoga și-a punctat discursul cu câteva repere istorice cardinale pentru provincia dintre Prut și Nistru. Astfel, după anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist (1812), limba română  a fost scoasă din uz metodic și programat, rusa ocupând un loc dominant, iar în 1866 predarea limbii române a fost interzisă definitiv. Acesta este și momentul de ruptură în care funcționarii țariști au înlocuit glotonimul ”limba română” cu ”limba moldovenească”. Autoarea a adus la cunoștința audienței acest paradox: în momentul Marii Uniri, elita basarabeană se exprima preponderent în rusă, fiind școlită în limba ocupanților.  De exemplu, la demersul către zemstva centrală, la care se cerea  folosirea limbii române în procesul didactic, solicitanții au primit un răspuns de-a dreptul antologic care exprimă chintesența politicii lingvistice promovate de regimul țarist : „Moldovenii sunt un norod prost, care nu are în limba sa decât câteva sute de cuvinte, întocmai ca samoezii, tribul cel mai înapoiat din Rusia. Limba moldovenească nu e capabilă de nicio dezvoltare, iar moldovenii dacă vor să meargă înainte trebuie să învețe în limba rusă.” Așadar, în timp ce românii basarabeni erau supuși unei feroce politici de deznaționalizare și rusificare, în Europa avea loc edificarea statelor naționale, consolidându-se astfel conștiința lingvistică împreună cu identitatea națională, în timp ce în  România limba s-a modernizat (pe filieră franceză) și a avut loc unirea Principatelor.

Precum a ținut să sublinieze  autoarea, pentru a înțelege actuala criza identitară, este fundamentală cunoașterea secolulului al XIX –lea o cheie sui generis  pentru problema limbii române de la Chișinău. "Atâta timp cât în Republica Moldova nu va fi recuperat secolul al XIX-lea, secolul naționalităților, de care Basarabia a fost privată, nu există șanse reale de izbândă a românismului, căci acolo unde 70%  din populație  declară că vorbește moldovenește (deși ultimele sondaje semnalează o creștere semnificativă a numărului celor care declară că vorbesc limba română) ecuația e următoarea: Vorbesc moldovenește- sunt moldovean, deci mă deosebesc de români, căci limba moldovenească este diferită de limba română". 

În etapa istorică de după Marea Unire din 1918, limba română intră pe făgașul său normal, sunt redeschise școlile românești, dar în același timp intervine ruptura: în stânga Nistrului, în actuala Transnistrie este constituită în 1924  Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenescă și o nouă limbă: limba moldovenească. Așa cum a argumentat profesoara Bojoga, această limbă a fost inventată dintr-o interferență a graiului românesc arhaic vorbit în mediul rural cu ucraineana și rusa. Ideologia marxistă impunea deosebirea dintre limba proletară, simplistă și limba burgheză sau literară, vorbită de intelighentia.  Acest grai proletar, această limbă degradată, va fi impusă în Basarabia după 28 iunie 1940, iar după 1950 așa-zisa limbă moldovenească va legitima constituirea națiunii moldovenești. Odată cu  limba plăsmuită în laboratoarele totalitarismului, din Transnistria a fost adusă o nouă ideologie, care a creat o nouă identitate și o nouă națiune. Excursul istorico-lingvistic al autoarei a fost însoțit de o demonstrație practică: un fragment lecturat din ”Cuvîntelnicul orfografic moldovinesc”, care a ilustrat publicului  efortul  instituțiilor sovietice moldovenești în crearea teoriei limbilor diferite, română și moldovenească.

După 1989 deruta identitară a fost potențată și prin adoptarea sintagmei limba moldovenescă drept limbă de stat. Din păcate, nici azi, a adăugat profesoara Bojoga, limba română nu a intrat încă în drepturile sale, găsindu-se în acel dublu conflict lingvistic: unul de prestigiu, de concurență cu limba rusă și conflictul intern, la nivel de elită, între vorbitorii care se autodefinesc în mod diferit- de limbă română și de limbă moldovenească (vezi cazul Igor Dodon sau mai recent declarațiile lui Marian Lupu). Autoarea a amintit și de apariția acelui „rușinos dicționar, care numai dicționar nu se poate numi” al lui Vasile Stati, unde abundă cuvintele născocite, rusismele și arhaismele. Ca o contrapondere, s-a dat citire gândurilor lui Eugen Coșeriu despre resorturilor teoriei celor două limbi:  „a promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba româna este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o fraudă științifică. Din punct de vedere istoric și practic este o absurditate, o utopie și din punct de vedere politic e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și deci un act de genocid etnico-cultural”.

Prezentarea profesoarei Bojoga a constituit pentru public o abordare inedită, prin prisma istorico-lingvistică, a mereu actualei teme Basarabia, ducând la o animată și lungă dezbatere pe marginea dihotomiei limbă moldovenească/limbă română. Bunăoară, o studentă a remarcat faptul că afirmația  imperativă  „Limba moldovenească nu există!” trezește o reacție defensivă în moldoveanul de rând, aflat  încă sub efectul traumatic al istoriei pe care încă nu o cunoaște bine. S-a iscat mai apoi o dezbatere între cine a criticat disprețul  intelectualului față de graiul moldovenesc, considerat nevalorificat și studiat pe deplin în comparație cu dialectele din Italia și cine a ținut să sublinieze că nu putem compara situația lingvistică din Peninsulă cu cea din arealul limbii române. Limba română este foarte unitară, astfel încât vorbitorii ei se înțeleg perfect în orice zonă a țării sau chiar a globului s-ar afla. „Vorbesc româna, sunt moldovean, fac parte din națiunea moldovenescă”, a continuat același interlocutor, retorică bine cunoscută nouă și foarte abil politizată când se dorește legitimarea etnomimului aplicat populației geografic situată între Prut și Nistru, istoric ruptă dintr-un tot și politic așezată la confluența a  două civilizații, occidentală și rusă, si mai mereu folosită drept monedă de schimb.

Precum era și firesc, la eveniment nu au lipsit italienii ”subjugații” de farmecul limbii române, remarcându-se printr-o savuroasă intervenție a scriitorului, poetului și dramaturgului Alessio Colarizi care, exprimându-se atât de curgător în română, a exemplificat similitudinea între cele două limbi neolatine printr-o cugetare de inspirație gastronomică: ” Cu un chil de carne și un litru de vin nu se moare de foame” (Con un kilo di carne ed un litro di vino non si muore di fame).

Nepoata marelui lingvist Eugen Coșeriu, distinsa profesoară Eugenia Bojoga, ne-a ținut o frumoasă lecție de istorie și lingvistică, facându-ne martori la calvarul unei limbi puse la index pe parcursul a două secole, iar în istoria recentă exilată ”între paranteze”. Cartea Domniei sale ne îndeamnă să ne păstrăm identitatea lingvistică fără de care identitatea națională devine nulă.

Așa cum Eminescu, Coșeriu, Vieru, Matcovschi și atâtea minți luminate ne-au învățat că limba este principalul indiciu al identității unui popor, avem datoria de a o cinsti, cultiva, sărbători, dar mai mult decât orice trebuie să  o trăim zi de zi . A-ți vorbi corect limba este cea mai mare dovadă de respect față de noi înșine și implicit față de aproapele nostru. Și dacă limba este cea mai sfântă moștenire pe care părinții o pot transmite copiilor, ea devine astăzi unul dintre pilonii fundamentali pe care se poate reconstrui și păstra conștiința națională în depășirea crizei identitare cu care ne confruntăm, nu doar acasă, ci și peste hotare, în contextul celei mai mari migrații cunoscute vreodată de poporul român. Înaintașii noștri ne-au lăsat o limbă atât de bogată și de frumoasă, dar din păcate noi nu știm a ne ridica la nivelul ei.

Alina Ieremciuc, As. Dacia

Continuă

Vernisaj și prezentare de carte la biblioteca Rispoli cu ocazia Zilei Europene a Limbilor

Cu prilejul Zilei Europene a Limbilor, joi 25 septembrie, asociația Dacia în colaborare cu biblioteca Rispoli vă invită la prezentarea de carte „Ciclica” a poetei Annamaria Ferramosca, o racoltă de poezii inspirate de „necesitatea întâlnirii și de importanța cuvântului în mântuirea lumii”. De asemenea va fi vernisată expoziția pictoriței bucureștene Sanda Aurora Voicu, în prezența artistei.

Continuă

Întrevederea ministrului Natalia Gherman cu reprezentanții asociațiilor din diaspora din Italia

Marți, 22 aprilie a.c., a avut loc la Roma întrevederea viceprim-ministrului și ministrului Afacerilior Externe și al Integrării Europene al Rep. Moldova, Natalia Gherman, cu reprezentanții asociațiilor din diaspora în Italia. Întîlnirea s-a desfășurat în cadrul vizitei de lucru a ministrului cu omologul său italian precum și cu alte personalități ale scenei politice italiene.Întîlnirea, la care a participat și Ambasadoarea Stela Stîngaci, s-a ținut la Hotelul Quirinale. 

Ministrul a mulțumit compatrioților săi pentru munca depusă, remarcînd că relațiile bilaterale cu Republica Italiană au ajuns la un nivel calitativ fără precedent datorită prezenței unei comunități active și de calitate. Apoi a vorbit despre Acordul bilateral, care urma să fie discutat ziua următoare, problemele-cheie supuse dezbaterii fiind acestea: protecția socială, recunoașterea titlurilor de studii și implementarea imigrației legale după o perioada de instruire în Republica Moldova.

Nu putea lipsi din discuții și Acordul de asociere RM-UE, data de 28 aprilie 2014 fiind prima zi de circulație în UE a cetațenilor în regim liberalizat de vize. Dna Gherman a ținut să sublinieze susținerea foarte importantă a Italiei la acest capitol reamintind termenul-limită de aflare a cetățenilor peste hotare și insistând asupra respectării regulilor pentru a garanta continuarea regimului, dat fiind că eventualele încălcări ar avea drept consecință sancțiuni și chiar suspendare în caz de abuz. Cît privește Acordul de asociere și liberalizare a comerțului, Domnia sa a remarcat că a fost un succes la care s-a ajuns în urma unui proces anevoios, întrucît negocierile acordului au necesitat un volum mare de muncă, consultații cu specialiști din diferite domenii interesate de Acord, dar și cu societatea civilă, care s-a dovedit a fi destul de sceptică. Din acest considerent ministrul a cerut și implicarea reprezentanților diasporei în informarea concetățenilor, calea europeană fiind unica posibilă și imaginabilă pentru viitorul Republicii Moldova. Unica alternativă, Uniunea Euroasiatică, promovată cu insistență de Federația Rusă, ar constitui o involuție și o repetare inadmisibilă a istoriei. Viceprim-ministrul și-a încheiat discursul reamintind importanța capitală a viitoarelor alegeri care-și vor spune cuvîntul definitiv în privința viitorului european al R. Moldova. Un viitor pentru care în ultimii ani s-au pus în mișcare toate forțele sănătoase și spre care atît R. Moldova cît și UE merg tot mai decise presate și de evenimentele în Ucraina. Următoarea dată importantă de pe agenda politică a acestui an este 15 mai, zi în care la Bruxelles va avea loc prima ședință comună a Comisiei UE și a Guvernului R. Moldova, un eveniment fără precedent pe parcursul căruia urmează să fie trasate obiective importante.

O bună parte din timpul întrunirii a fost dedicată întrebărilor adresate de către cei prezenți, întrebări care au gravitat, în temei, în jurul a două aspecte: consecințele Acordului de asociere și liberalizare și costurile pe care le presupune realizarea acestuia. Dna ministru a ținut să asigure asistența că respectivul document politic este absolut în favoarea Republicii Moldova, stat care nu reprezintă o amenințare din punct de vedere economic pentru UE, interesul Uniunii fiind orientat spre stabilizarea acestei zone și necesitatea de a o avea ca parteneră politică. Firește, nu este vorba de o schimbare imediată, ci de un îndelungat proces de tranziție pentru alinierea la standardele europene. Un proces ce presupune schimbări în diferite domenii ale legislației, efectele carora for fi monitorizate cu multă atenție din partea autorităților. De asemenea, liberalizarea comerțului va fi una treptată la fiecare sector, mai ales la agricultură, unde îndeosebi e nevoie de timp și muncă asiduă pentru a ajunge la un nivel de competitivitate. Deocamdată, se vor deschide căile doar în domeniile în care ne simțim siguri, fiind vorba de produsele agricole ecologice și de vinuri, care vor fi prezente la următoarea ediție a Expo Milano.Referindu-se la costul acordului, ministrul a precizat că acesta va fi suportat parțial de către Bugetul de stat, de BC, Uniunea Europeana și Statele Unite (???), numirea unei sume fiind prematură la momentul actual. Au fost exprimate și unele nedumeriri în privința plafonului garantat de depozit al banilor de către Fgdsb care actualmente este de 6000 de lei, precum și a necesității de a plăti devamarea bunurilor de proprietate de către cetățenii care doresc să revină în țară.

Tinerii care își fac studiile la Roma și-au exprimat îngrijorarea vizavi de proporțiile corupției care a afectat statul moldovenesc, calitatea proastă a serviciilor și a infrastructurii, explicînd că din cauza acestor plăgi sociale le este tăiat elanul de a reveni la baștină. Dna Gherman a dat asigurări audienței că s-au făcut pași enormi în combaterea corupției în sfera justiției, fiind intentate procese pe numele mai multor magistrați din țară. La capitolul infrastuctură oficialul s-a referit la gazoductul Iași-Ungheni, care urmează să pună capăt monopolului ”Gazprom” în Republica Moldova, atenționînd că pentru obținerea standardelor europene este nevoie de timp îndelungat.

La încheierea întîlnirii, dna ministru a ținut să sublinieze rolul substanțial pe care România l-a avut și îl are în dezvoltarea R. Moldova și apropierea sa de Europa. Colegii români, a spus viceprim-ministrul, au fost și rămîn cei mai apropiați parteneri și susținători ai integrării eurpopene a R. Moldova, sprijinul lor economic și politic fiind unul esențial pentru succesele Moldovei în acest parcurs. 

Marcela Ciobanu, Asociația Dacia

Continuă

Stiința modernă în slujba cunoașterii tradiționale

Antropologul francez René Guénon a fost primul care a descris în mod sistematic civilizațiile tradiționale specificând că deși ele se pot declina în diferite forme, în funcție de structura spirituală a unui neam, de obiceiurile sale, de climă, etc, ele sunt toate caracterizate ca având în centrul lor ordinea divină care pătrunde și modelează toate aspectele vieții, incluziv structura politică, economică sau cea a științelor.

Prin urmare rezultă că scopul cunoașterii în civilizațiile de tip tradițional era pura doctrină metafizică, adică obținerea unei înțelepciuni supra-rationale, iar tot restul se lega doar în calitate de consecințe. Astfel fizica, în sensul ei modern de știință, cunoașterea profană care se referă la sfera relativului, adică a materiei, în aceste civilizații erau simple dependențe, aproape niște prelungiri sau reflexe a cunoașterii absolute referitoare la principii. Însuși Aristotel scria că fizica era doar ”secundară” față de metafizică, cea dintâi fiind  doar domeniul de aplicație a legilor naturii.

Concepția modernă însă, pretinde să asigure științelor independența negând tot ceea ce le transcende. Occidentalii cultivă știința nici măcar pentru cunoașterea în sine, chiar și inferioră de ar fi, ci mai ales pentru aplicațiile practice și, indirect, pentru oportunitățile comerciale. Pentru a se convinge de asta ajunge să ne gândim cât de ușor se poate confunda astăzi știința cu industria sau cum în imaginariul colectiv figura inginerului sau a inventorului reprezintă tipul însuși al omului de știință.

Virgiliu Gheorghe este biofizician iar felul în care acesta își conduce și prezintă cercetările amintește de abordarea cunoașterii din civilizațiile tradiționale menționate de Guénon. Dacă știința modernă, negând orice principiu superior în vederea oportunităților practice, s-a redus la a formula probabilități și aproximații, un exemplu fiind teoria falsificării lui Popper, Virgiliu Gheorghe se conexează, prin prisma înțelepciunii tradiționale, principiilor eterne partecipând astfel la imutabilitatea acestora dând cercetărilor sale o profunzime și o soliditate care știința modernă obișnuită a pierdut începând cu 1789.

Ceva similar, observă Guenon, s-a verificat și în sfera socială unde lumea modernă a pretins să separe dimensiunea temporală de cea spirituală. Fără a contesta deosebirea existentă între cele două domenii, Guenon afirmă că din cauza unei concepții eronate a spiritului analitic modern, se uită că a deosebi nu înseamnă a separa. Constituit de la sine, puterea temporală perde legitimitate la fel ca științele moderne.

Printre temele abordate în conferința ”Sinele și identitatea omului” de prof. Virgiliu Gheorghe merită menționate: formarea eului / personalității tânărului din mass-media, influența opiniei publice asupra convingerilor noastre, schimbarea în timp a reperelor fundamentale educative ale fiecărui individ, permisivitatea sexuală la tineri, asimilarea produselor cu personaje în publicitate, mecanismele psihologice ale folosirii facebook-ului, femeile își asuma treptat funcția de obiect sexual al bărbatului.

                                                                                                                                    As. Dacia

Continuă

Un antidot împotriva „Alzheimer“-ului istoric: cartea „Basarabie! Libertatea şi progresul vin de peste Prut“

Articol preluat de Adevarul.ro

Accademia di Romania din Roma, în colaborare cu Asociaţia Dacia, au prezentat, cu prilejul sărbătoririi a 96 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria-mamă, cartea „Basarabie! Libertatea şi progresul vin de peste Prut“, semnată de academicianul Sergiu Ion Chircă.

Născut la 10 octombrie 1934, în Chişinău, judeţul Lăpuşna, doctor în ştiinţe economice, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române, Sergiu Chircă este unul dintre cei care a trăit istoria pe viu. Etichetat în 1965 de către autorităţile comuniste drept „antisovietic cu tendinţe naţionaliste“, este ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, unde a votat Declaraţia de independenţă şi a lansat, în 1992, propunerea ca Moldova să părăsească zona rublei sovietice şi să adere la leul românesc.

La Roma, a fost cea de-a patra lansare a cărţii sale, căci după Chişinău şi Bucureşti, profesorul Chircă a dorit să o dedice diasporei, „acelor români-moldoveni alungaţi de soartă din Basarabia dezmembrată şi rătăcită între Est şi Vest“.

„Singura salvare e România“ 

În deschiderea evenimentului, Mihai Bărbulescu, directorul Academiei Române la Roma, a făcut o scurtă prezentare a istoriei Basarabiei în contextul caleidoscopic al istoriei actuale. El şi-a exprimat regretul că la un sfert de veac de democraţie, Istoria Românilor se învaţă din ce în ce mai puţin şi mai prost, dominată de un curent antinaţional şi antipatriotic. 

Tatiana Chiriţă, fost redactor-stilizator la Chişinău, stabilită de câţiva ani la Roma, a prezentat emoţionantul mesaj al autorului cărţii. Comparând cele două repere ale istoriei, care au marcat destinul Basarabiei, autorul îşi face un proces de conştiinţă: „În 1918, noi, basarabenii, am avut parte de o generaţie cu studii serioase care, deşi trecută prin puşcăriile ţariste, avea o gândire naţională, românească. În timp ce noi, cei din anii 1989-1991, din păcate, nu am reuşit să valorificăm minunata şansă istorică ce apăruse în acea perioadă, Sfatul Ţării a votat Unirea cu Ţara la 1918. Noi, însă, am votat un separatism faţă de Ţară şi de Neam!“. Dar tot autorul e cel care nu îşi pierde speranţa, azi mai mult ca ieri, indicând singura cale justă pentru Basarabia, aceea de a schimba cursul istoriei, al acelei istorii întrerupte brutal de două ori: mai întâi la 16 mai 1812, apoi la 28 iunie 1940: „Singura salvare e România: ar înţelege, oare, moldoveanul că scăparea lui este reUnirea cu moldoveanul de peste Prut, cu Ţara? Noi, dacă nu am fi avut cei 22 de ani de românism, astăzi am fi fost o etnie cu totul slavizată“. Rugămintea profesorului Chircă adresată nouă, celor împrăştiaţi în lumea largă, nu te poate lăsa indiferent: „Pentru a ieşi din impas, trebuie să fim uniţi: noi aici, în Basarabia, iar voi acolo, în Italia şi în toată Europa. Nu rupeţi legătura cu bătrânii şi săracii noştri şi ai voştri; ei, sărmanii, în afară de URSS nu ştiu nimic. Însă URSS-ul pe care Putin doreşte să-l reanimeze e cu totul altceva“.

Volumul a fost adus la Roma de către Liuba Croitoru Marian, fostă profesoară care l-a cunoscut pe autor în 2012, cu ocazia Congresului al V-lea al diasporei. „A fost o adevarată revelaţie, o frumoasă descoperire în miriştea adevărurilor secerate. Firea modestă a autorului,  fraza-i coerentă, caldă şi sfătoasă, precum şi duhul blândeţii, împletit cu intransigenţa când e vorba de Ţară, Neam şi Adevăr, m-au însoţit pe parcursul lecturii acestei demult jinduite cărţi. Căci de amar de vreme simţeam nevoia unei confirmări a istorisirilor auzite de la bunica mea, care a urmat întregul ciclu al instruirii româneşti interbelice şi datorită careia am studiat o istorie - care nu era a noastră - cu mari rezerve. Îi sunt profund recunoscătoare autorului pentru forţa argumentului care izbucneşte din această carte. Devenită «ostaşul din garda personală», îmi pune mereu la îndemână replici de săgeată ca să contracarez atacurile «hoardelor» lobotomizate de pe «odnoklassniki.ru» şi nu numai“.

Marcaţi de criza identitară 

Referindu-se la carte, poetul bucovinean George Lupaşcu a dezvăluit una din principalele idei - lupta identitară şi ieşirea din starea de rătăcire în care se găseşte o bună parte din populaţia Republicii Moldova, subliniind şi rolul pe care îl are intelectualitatea în procesul de reconstrucţie naţională. „Nu am citit-o doar cu ochii, ci şi cu inima. Mie personal îmi plânge sufletul când văd anumiţi oameni care nu înţeleg necesitatea revenirii Basarabiei la Patria-mamă, România. Aceştia sunt într-o stare de confuzie totală, acea confuzie atât de bine descrisă de domnul Chircă. Imperiul ţarist şi apoi sovieticii au făcut tot ce le-a stat în puteri ca să-i deromânizeze pe basarabeni şi să le cultive ura faţă de români.“  

La rândul său, poeta Tatiana Ciobanu, coordonator al Asociaţiei Dacia, a atras atenţia asupra duplicităţii majorităţii politicienilor moldoveni care au şi cetăţenia statului român. Din păcate, deseori aceştia susţin un tip de statalitate pe care profesorul Chircă l-a diagnosticat cu exactitate: „statalitatea a devenit o formă ascunsă şi camuflată de deznationalizare şi rusificare nu de către forţele de ocupaţie ruseşti, ci de noi înşine, de nişte cetăţeni ai Republicii Moldova ce reprezintă interesele Rusiei.“ 

O carte pentru „restanţierii la istorie“ 

Printre cei care au participat la lansare s-au numărat acad. Marius Sava, de la Academia Română din Bucureşti, reprezentanţi ai Ambasadei Republicii Moldova la Roma, studenţi de pe ambele maluri ale Prutului, precum şi mulţi basarabeni aflaţi la muncă pe meleaguri italiene. Majoritatea citiseră cartea, deoarece autorul a avut bunăvoinţa să ne trimită din timp mai multe volume. Pentru Nina Negură, nascută în regiunea Odesa (Chilia, Ismail) şi a cărei copilărie a fost marcată de îndoieli şi întrebări, pe care la istorie sau geografie nu avea dreptul să le adreseze, această carte e „cutia neagră“ ce i-a oferit răspunsurile la misterele din „perioada roşie“. 

Şi pentru Stela Bălan, o altă pasionată de istorie, cartea s-a dovedit a fi o revelaţie: „Sunt subiecte ce ne-au fost interzise, ascunse cu străşnicie ca să nu ne cunoaştem trecutul, strămoşii, rădăcinile. Chiar de la prima pagină, autorul subliniază că lucrarea sa e destinată tuturor. E şi normal să fie aşa,  fiindcă aproape tot basarabeanul e restanţier la istorie. Fără îndoială, tinerii sunt favorizaţi de soartă, pentru că trăiesc vremuri în care nu-i stinghereşte nimeni să se adape la izvoarele adevărului istoric, ocrotite cu atâta dăruire de nişte entuziaşti asemeni domnului Chircă“.

Tinerii sunt speranţa 

Studentul basarabean Nicolae Negură ne întăreşte convingerea că tinerii ştiu cine sunt şi ce vor: „Generaţia mea a avut noroc, deoarece am deschis abecedarul cu frumosul scris latin, am avut noroc de Oameni care au luptat pentru limba română şi istoria românilor. Însă au fost puţini şi nu s-au bucurat de susţinerea elitei politice. Pentru mine aceasta este cartea adevărată, mereu actuală şi plină de lumină“. Dana Bivol, studentă şi ea la Roma, ne-a vorbit despre acei moldoveni care, din lipsa unei conştiinţe naţionale, pledează cu atâta patos pentru independenţă, fără să-şi dea seama că pledează, de fapt, o cauză pierdută. 

Din discuţiile avute cu cei din sală s-a desprins o concluzie firească: această carte ar trebui recomandată familiilor, tinerilor, dar mai ales elitei politice, indiferent de orientare - moldovenistă sau românofilă. Ileana Cîrlig, o antreprenoare din Moldova, a menţionat că generaţii de concetăţeni sunt irecuperabile, fară speranţă, atâta timp cât basarabeanului de rând i se îngrădeşte accesul la adevăr, fiind manipulat de mass-media politizate. Radu Dumitru a ţinut să ne mărturisescă: “Sunt atât de fericit că am cartea aceasta, m-am bucurat atât de mult când am gasit-o, parcă nu-mi vine să mă despart de ea: e ca un sfetnic bun. Toată admiraţia şi recunoştinţa noastră autorului”.

Cartea are o valoare inestimabilă, e o carte pentru toţi, precum afirmă autorul, o carte de căpătâi, am zice noi, pentru orice basarabean care doreşte să-şi cunoască istoria pusă la index de către politrucii vremii şi care trebuie să se trezească odată şi odată din coşmarul unei istorii care a făcut geografie. Este un antidot perfect împotriva "Alzheimer"-ului istoric. O carte care, citită la timpul poltrivi, ar fi schimbat cursul istoriei. Dar niciodată nu e prea târziu. 

Omul frumos Sergiu Chircă 

Autorul a donat deja mii de exemplare ministerelor Educaţiei şi Culturii, bibliotecilor şi universităţilor din Chişinău, precum şi politicienilor din mai multe ţări. Cele două ediţii ale volumului au apărut pe cheltuiala autorului şi a celor doi fii ai săi. Iată Omul frumos, cum ar zice Dan Puric dacă l-ar cunoaşte pe Sergiu Chircă. Un altruist, care se jertfeşte întru binele aproapelui. În timp ce pentru unii a fi înseamnă a avea, pentru Sergiu Chircă a fi înseamnă a  dărui cu mărinimie şi a împrăştia lumină în bezna ignoranţei.

Asociaţia Dacia

Continuă

Joi, 27 martie prezentare de carte la Accademia di Romania: „„Basarabie! Libertatea si progresul vin de peste Prut””

Cu prilejul aniversării a 96 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, Accademia di Romania în Roma în colaborare cu Asociatia Dacia, vă invită la prezentarea cărtii „Basarabie! Libertatea si progresul vin de peste Prut”, autor Sergiu Ion Chirca.
Sergiu Ioan Chirica, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Romůne, Chisinău, Republica Moldova.

Vor lua cuvântul:
Prof. Mihai Bărbulescu (Director - Accademia di Romania in Roma)
George Lupascu (poet)
Moderator - Tatiana Ciobanu (Asociatia Dacia)

Continuă

As. „Dacia” prezentă la conferinţa asociaţiilor Consiliului Coordonator al Diasporei din Rep. Moldova

Aşa cum era de aşteptat, prima întrunire de peste hotare  a diasporei basarabeane s-a dovedit a fi un succes atât din punct de vedere al organizaţiei cât şi pentru viziunea comună la care s-a ajuns la finalul lucrărilor. Evenimentul, organizat în întregime de membrii diasporei în perioada 18-20 octombrie, s-a desfăşurat în Florenţa, unde a avut loc conferinţa asociaţiilor Consiliului Coordonator al Diasporei (CCD) cu participanţi veniţi din Canada, Franţa, Suedia, Germania şi bineînţeles din Italia. Nu au putut lipsi reprezentanţii Guvernului de la Chişinău care, prin persoanele dl-lui Victor Lutenco, Şeful Biroului pentru relaţii cu diaspora (BRD) şi dl-lui Mihai Căpăţînă, Secretar General MAEIE, au participat activ la dezbaterile privind exigenţele diasporei şi ponderea ei în procesul decizional din Republica Moldovă în condițiile în care 40% din populația activă se află peste hotare.

Agenda de lucru în prima parte a conferinţei a constat în expunerea raportelor grupurilor de lucru constituite în cadrul CCD referitoare respectiv la Justiţiei şi Drepturile omului, Cultură şi educaţie, Economie, Reintegrarea Migranţilor întorşi în Moldova şi Probleme sociale. Astfel liderii respectivelor formaţiuni şi-au prezentat activităţile şi au înaintat o listă de propuneri concrete privind îmbunătăţirea situaţiei cetăţenilor moldoveni din străinătate.

Raportul Grupului Cultură și Educație a fost prezentat de coordinatoarea Asociației „Dacia”, dna Tatiana Ciobanu care, amintind de importanța orașului Florența pentru geneza limbii italiene încât locul natal a marelui poet Dante Alighieri, a profitat de ocazie pentru a readuce în atenție rușinea articolului 13 din Constituția Republicii Moldova care continuă să păstreaze sintagma comunistă de „limbă moldovenească”. Basarabia, pe lângă eforturile pe care ar trebui să le depună Guvernul și fiecare român basarabean pentru a redobândi recunoașterea originilor europene, astăzi marginalizată la granițele civilizației europene, ar trebui să primească și scuzele de rigoare din partea marilor Europei pentru perpetuarea consecințelor pactului Molotov - Ribentrop, a mai adăugat dna Ciobanu.

La întrunire au fost prezenţi şi coordonatorii proiectului „Consolidarea capacităţilor de gestionare a migraţiei în Republica Moldova” finanţat de Comisia europeană care prin vocea drei Cristina Cozma a anunţat lansarea la sfârşitul lunii noiembrie 2013 a târgului on-line a locurilor de muncă pentru cetăţenii moldoveni de peste hotare şi crearea în scurt timp a unei platforme virtuale dedicate în întregime diasporei cu informaţii atât pentru emigranţi cât şi pentru cei care vor să se reîntoarcă acasă. Proiectul este unul inovativ propunându-şi în acelaşi timp să adune laolaltă toate asociaţiile într-o bază de date oferindu-le oportunitatea de a se confrunta şi coopera pe modelul unei rețele de socializare.

O noutate inedită a fost prezentarea „Galei Studenţilor Originari din Republica Moldova”, un proiect născut în stânsă legătură cu Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), care se vrea a fi o organizaţie în cadrul căreia studenţii basarabeni să-şi ofere sprijinul reciproc în ce priveşte oportunităţile de studii în străinătate cât şi pentru posibilităţile de angajare pentru cei care doresc să se reîntoarcă acasă, colaborând totodată cu autorităţile centrale de la Chişinău.

A urmat o parte dedicată dezbaterilor între asociaţiile prezente, fiecare dintre ele prezentând situaţia din ţara gazdă şi problemele cu care au fost nevoite să se confrunte. S-a pus accentul pe necesitatea implementării unor seminare de formaţie în vederea atragerilor de fonduri europene pentru activităţile de integrare a basarabenilor în ţările gazdă şi pentru evenimentele culturale, posibilități acestea de prea de multe ori ignorate de bună parte din membrii diasporei. De asemenea s-a adus în atenție lipsurile în materie de justiție și corupția din țară, principalele obstacole pentru moldovenii care doresc să se reîntoarcă și să investească în Rep. Moldova, indemnând totodată reprezentanții politici să facă demersuri pentru remedierea acestor neajunsuri.

Lucrările CCD-ului s-au încheiat cu adoptarea unei rezoluţii care a fost subsemnată de peste 50 de asociaţii din 12 ţări fiind înaintată autorităţilor de la Chişinău şi Ambasadei României de la Roma. 

În ansamblu întâlnirea a fost una fructuasă demonstrând capacitățile diasporei de a se autogestiona și totodată de a putea decide în totală autonomie fără nicio interferență din partea vreunui partid sau instituție politică. Probabil ar fi fost un succes mai deplin implicarea activă a reprezentanților românilor de pretutindeni în condițiile în care Statul român dispune deja de instituții culturale în străinătate, cursuri de limbă, cultură și civilizație română și de alte structuri sau facilități datorită statusului de țară membră a Uniunii europene. Rezoluția finală din nefericire este lipsită de orice riferiment față de o posibilă colaborare cu autoritățile române în gestionarea comună a diasporei sau de un indemn către clasa politică de la Chișinău să procedeze în acest sens, lucru care ar ajuta sute de mii de români basarabeni din străinătate să beneficieze de mijloace deja existente fără ulteriore presiuni pe bugetul de stat.

As. Dacia

Rezoluția finală adoptată de CCD:

Continuă

As. „Dacia” - Activități

Materialul pe care l-am selectat conţine crâmpeie din nenumăratele acțiuni organizate de către comunitatea basarabenilor de la Roma (Asociația “Dacia”) în colaborare cu Accademia di Romania, asociaţiile româneşti de la Roma și cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Bucureşti. Documentul se referă la perioada de activitate al Asociației, cu principalele evenimente, care cuprinde arcul de timp 2008- 2012.

Exprimăm cea mai sinceră recunoştinţă tuturor celor care dau vitalitate prezenţei noastre în societatea italiană şi cea de acasă. Ȋn special, directorului artistic al Ansamblului “Arţăraş”, Lidia Bolfosu, coordonatoarei ansamblului, Valentina Scafari, tuturor membrilor Ansamblului” Arţăraṣ”: Liuba Borş, Iulia Margine, Ileana Luduşan, Tamara Osadceaia, Vitalie Sârbu, Veronica Ciucium, Maria Cheptănaru Sârbu, Tudor Bodolico, Valentina Ţarălungă, Ala Cambarov, Ana Pleṣca, Eugenia Moraru, Marcela şi Lucia Ciobanu, Alina şi Costel Grămătic, actriţei Lucia Pintea, scriitoarelor Eugenia Bulat ṣi Valentina Corcodel, jurnaliştilor Raisa Ambros, Olga Coptu, Jana Reniţă, Victor Druţă,  traducătoarelor Olga Irimciuc, Claudia Lupaşcu, Liuba Marian, Veronica Bordian, redactorului-stilizator Tatiana Chiriță, meşterului popular Maria Ceban, pictorilor Victor Bivol şi Grigore Albin, cântăreţei Isabelle Haile, Ansamblului “Hora Moldovel”, director artistic Cornel Gorohovschi, Ansamblului “Noroc”, director artistic Sergiu Reniţă.

Continuă

Ultima redută a latinităţii sau despre promovarea culturii româneşti de către cetăţenii Republicii Moldova

Promovarea culturii românești de către cetăţenii Republicii Moldova este un subiect amplu , care ar putea fi tratat din mai multe puncte de vedere. Ni s-a întâmplat la Roma, cu prilejul unei sărbători de Crăciun, să cântăm aceeaşi colindă cu românii de la o asociaţie din România: atunci am simţit un fel de stinghereală, vecină cu penibilul întrucît erau prezente două standuri şi două programe româneşti. 

N-ar fi o situație singulară pentru evenimentele de cultură și, de fiecare dată, mă pomenesc întrebîndu-mă: care este modalitatea justă pentru a duce un mesaj coerent al apartenenţei noastre culturale în Europa? Orice persoană dotată cu un elementar simț al logicii nu poate nega existenţa a două state româneşti în Europa. 

În cazul în care ne raportăm la Republica Moldova este firesc să apelăm la asemenea termini: economia moldovenească, politica moldovenească, sportul moldovenesc etc. Dar atunci când vorbim despre spiritualitate, cultură, literatură avem de a face cu noţiuni mai profunde, ce ţin de naţiune, de un parcurs istoric secular, de un patrimoniu cultural comun pe care oamenii de spirit ţin să-l apere, să-l transmită generaţiilor viitoare ca pe un foc sacru. În cazul nostru, al basarabenilor, al ” copiilor înfășați în sîrmă ghimpată” (vorba regretatului Grigore Vieru) , acest colț de Țară poate fi taxat drept "ultima redută a latinităţii". Situat la marginea "Insulei latine", pământul nostru a fost supus unei politici crude de dezrădăcinare, de neantizare spirituală, ale cărei efecte le resimţim şi în ziua de azi. Ȋn acelaşi timp, în mediul emigranţilor basarabeni din toată lumea are loc un fenomen extraordinar: o promovare extrem de activă a culturii românești ( românească prin excelență, chit că este promovată inclusiv de unii dintre cei mai acerbi moldovenişti) peste hotare: concerte, festivaluri, prezentări de carte. Spiritul nostru de autoconservare antrenat de secole de convieţuire în spaţii multicuturale continuă să prezinte aspecte de o vitalitate uimitoare. Este important ca această promovare să fie nu doar un mod de exteriorizare a stării de nostalgie după pământul natal, o năzuință de a stinge pe o clipa acel dor sfîșietor atât de caracteristic românului, adică moldoveanului, transilvăneanului, munteanului ş.a. m.d., ci mai ales o modalitate de a aduce aminte Europei că, în timp ce UE deschide hotarele între popoare cu limbi şi culturi diferite există un hotar în sânul aceleiași culturi - cea românească – şi în sînul aceluiași popor – cel românesc.

Oare cît amar de vreme trebuie să mai treacă pentru a conştientiza un adevăr bătător la ochi: acest hotar absurd este o rușine a istoriei europene și ultimul anacronism după hotarul dintre cele două Germanii, problemă tranșată cu peste două decenii în urmă... Din păcate, o bună parte din autorităţile de la Chişinău nu este preocupată de acest aspect al realităţii. Investiţiile europene nu au ajutat la relansarea economiei Republicii Moldova, iar fenomenul migrației continuă să capete proporții. Nu ne rămâne decît să sensibilizăm Europa, amintindu-i bătrânei doamne că Republica Moldova este o fostă provincie europeană, care ar fi trebuit să se reintegreze în spaţiul ei, vital și firesc, pentru a face parte dintr-un sistem riguros, viguros și avansat, în pofida crizei economice mondiale. Această criză nu ne-a găsit nepregătiţi, atunci cînd efectele ei încep să ne egaleze şansele de existenţă culturile care în Europa (repet cuvintele Prof. Caragiani) sînt considerate secundare asumă un rol major. Cum a rezistat poporul român invaziilor seculare, cum a reuşit să supravieţuiască lăsând un patrimoniu viu până la ora actuală? Tocmai grație transmiterii din generaţie în generaţie a valorilor inestimabile a acest popor astăzi poate să-şi prezinte cu mândrie Insula latină în toată lumea şi să împărtăşească și altora acest patrimoniu. 

Pare paradoxal, dar tocmai basarabenii, cei din marginea estică a Țării, sînt printre cei mai fervenți promotori ai culturii româneşti în lume, începînd din timpurile deportărilor staliniste. Asociația Dacia a pus umărul la nenumăratele acțiuni organizate de către comunitatea basarabenilor de la Roma  în colaborare cu Accademia di Romania, asociaţiile româneşti de la Roma și cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Bucureşti. Ne-ar plăcea ca travaliul nostru să fie luat în consideraţie de către Guvernul Republicii Moldova, la rîndu-ne fiind conştienţi că această colaborare este imposibilă în oraṣele unde nu avem aceste înalte instituţii culturale. Considerăm însă că modelul nostru de conlucrare ar trebui sa fie aplicat la nivelul Ministerului Culturii din Republica Moldova şi la cel al Institutului Cultural Român, adică instituţiile culturale ale ambelor state româneşti ar trebui să colaboreze mai activ întru promovarea culturii româneşti peste hotare. E necesar ca Guvernul R. Moldova să conştientizeze că nu e suficient să condamni simbolistica totalitaristă: se cuvine să fie dezrădăcinate ideologiile create de către sistemul sovietic printre care şi moldovenismul primitiv ce a readus în Constituţie art.13 prin care se declară că limba de stat a R. Moldova este limba moldovenească, născocire stalinistă ce lezează demnitatea baștinașilor și, îndeosebi, a celor care au luptat pentru revenirea grafiei latine şi renaşterea naţională. Conştientizînd necesitatea de a revedea politicile aplicate în domeniul culturii, Guvernul Republicii Moldova ar fi evitat şi frustrările continue ale funcţionarilor diplomatici moldoveni care se îngrozesc de fiecare dată când participă la manifestaţiile legate de spiritualitatea românească. Constatăm, cu tristețe și dezamăgire, că politica promovată de către Guvernul Republicii Moldova pe alocuri este chiar mai conservatoare și mai retrogradă decât cea de care făcea uz guvernarea comunistă. În acest context voi aminti despre îngrădirea accesului presei libere de la Chişinău, care urma să participe, la sugestia noastră, la Seminarul din 19 iulie 2012 cu privire la politicile pentru emigraţie.

Țin să amintesc că activitatea Asociaţiei ”Dacia” a fost concepută în bază de voluntariat cultural de către un colectiv care nu și-a precupețit eforturile preț de ani de zile, asociaţia fiind creată în 2004. Acest parcurs este obolul nostru la crearea unei imagini favorabile Republicii Moldova peste hotare şi o modalitate de a reintegra realitatea noastră în spaţiul european.

Tatiana Ciobanu, coordinator al Asociației „Dacia”

Continuă

27 Settembre, presentazione del libro Adriatico/Adriatică all'Accademia di Romania

Venerdi, 27 settembre 2013, ore 20,30
Sala conferenze
                     L'Accademia di Romania, in occasione della Giornata Europea delle Lingue
è lieta di invitare la S.V.
alla presentazione del libro
Adriatico/Adriatică
poesie di Alessio Colarizi Graziani in lingua italiana, francese, romena
con traduzione in lingua romena a fronte

Prenderanno la parola:

Prof. Mihai Barbulescu, Direttore dell'Accademia di Romania in Roma

Dr.ssa Tatiana Ciobanu, Presidente dell'Associazione Dacia

Prof. Luigi Maria Musati, già Direttore dell'Accademia Nazionale d'Arte Drammatica Silvio d'Amico

Dr. Serge Amouroux, psicanalista

Dr.ssa Teonia Bolos (traduzione dell'opera)

Dr.ssa Laura Vincze (traduzione e revisione dell'opera)

La serata sarà allietata da musicisti amici dell'Autore, fra cui:

Sabina Colarizi, soprano

Giuseppe Armezzani, organetto diatonico

Simone Colavecchi, liuto e chitarra

e vedrà la partecipazione della:

Scuola di Musica S.Ganassi, diretta da Chiara Pontecorvo e Adriano Ancarani

Seara va fi însufleţită de către muzicieni, printre care: Sabina Colarizi, soprană, Giuseppe Armezzani, acordeon diatonic, Simone Colavecchi, lăută şi chitară, împreună cu Şcoala de Muzică S. Ganassi, condusă de Chiara Pontecorvo şi Adriano Ancarani.

ALESSIO COLARIZI GRAZIANI s-a născut la Fermo, în regiunea Marche, Italia, în 1948. Licenţiat în Limbi şi Literaturi Străine Moderne (Università degli Studi "La Sapienza" din Roma) şi absolvent de interpretariat parlamentar, trăieşte la Roma, a fost interpret şi traducător în cadrul Senatului Republicii.

A condus cercetări despre poetul şi muzicianul Charles Coypeau Dassoucy (în Micromegas, Bulzoni, 1976), iar traducerea în versuri metrice şi rimate a poeziilor acestuia (Le avventure burlesche del Signor Dassoucy, Rusconi, Milano, 1985) îi aparţine tot lui. Este, de asemenea, autorul traducerii în franceză, în versuri metrice şi rimate, a poeziei Le cafetier phisolophe, din Er caffettiere fisolofo de G.G. Belli, prezentată de Prof. Luigi De Nardis la Conferinţa Internaţională cu ocazia Bicentenarului Bellian.

Este autorul cărţii de poezii Adriatico (Prima ediţie, editura Pagine, Roma, 1999), republicată cu titlul Adriatico/Adriatică (Editura Andrea Livi, Fermo, 2013), ediţie bilingvă cu traducere în limba română, revăzută şi adăugită cu poezii în limba italiană, franceză şi română. A publicat de asemenea eseul I nomi, testimoni della nostra storia. Etimologie del Fermano, Andrea Livi Editore, Fermo 2013.

Continuă

As. „Dacia” vă invită pe 26 septembrie la cea de a VI-a ediție a Zilei Europene a Limbilor

Joi 26 septembrie a.c. vă invităm să participati la cea de a VI-a editie a Zilei Europene a Limbilor, organizata de catre Asociatia "Dacia" in colaborare cu Biblioteca Rispoli cu participarea scriitorilor Roberto Piperno, Alessandra Mattei,  Roberto Chimenti care vor prezenta antologia poeziei italiene scrisa de catre poetii migranti Livia Bazu, Helen Paraskeva, Sarah Zuhra Lucanic, Edith Dzieduszycka s.a.. 

Evenimentul va avea loc începând de la ora 18.30 la Biblioteca Rispoli, Piazza Grazioli 4, Roma.

Vă așteptăm.

Continuă