La mulți ani coordonatoarei Asociației Dacia, dna Tatiana!

Dorim astăzi să omagiem un membru al comunității românești de la Roma care se dăruiește necontenit acesteia, coordonatoarea Asociației Dacia Tatiana Ciobanu. Tatiana are trei copii, trei țări din care vrea să facă două și o inimă cât o casă. Astăzi această doamnă împlinește 50, de ani iar noi dorim să-i întoarcem o picătură din marea de lumină pe care o răspândește în jur. Tatiana este o femeie ambițioasă, mult asupra mediei: de fapt are mereu o ambiție supremă – cea de a face lumea din jur mai bună și mai frumoasă. Iar pentru asta este gata să renunțe la toate celelalte ambiții, cele mici, care deseori macină oamenii și-i fac să se ciocnească între ei. Dacă locuiți la Roma, probabil ați auzit de ea, sau o veți fi văzut în fața Columnei lui Traian, unde deseori se (a)duc bătăliile și doleanțele României despuiate, împreună cu colacul în brațe copt de ea, un costum popular adunat din toate regiunile țării, un zâmbet cald ca pâinea și o privire iute ca săgeata și blândă ca soarele.

A plecat cu mult timp în urmă dintr-o țară sfărâmată care nu o mai putea hrăni. Așadar, după ani de muncă neplătită, dar făcută cu multă dragoste și dăruire în școala din satul Vărvăreuca, și-a luat valiza în mână, inima în dinți și țara în inimă și a plecat pe drumul străinătății Italiei cum mulți, prea mulți ca ea au făcut. Dar nu a uitat o clipă de Basarabia și de mama ei – România. Simțul datoriei față de țara și de proprii copii nu o va părăsi și toată Odiseea care va urma va fi și încă este o reîntoarcere spre acel meleag ideal pe care îl visează, o luptă continuă pentru a preschimba Unirea în realitate. Oriunde se află a semănă bucurie. Când era la Vărvăreuca mahalaua în care locuia era ca o mare familie, copii veneau mai mereu în ograda casei sale, se organizau spectacole și recitaluri. Ulterior la Roma unde s-a mutat cu soțul, apoi și copiii, în cartierul unde au locuit - o lume în miniatură, o răscruce de seminții și limbi în care nu lipseau necazurile și sărăcia - a reușit să aducă spiritul de comunitate. Astfel a deschis un mic centru de asistență școlară pentru copiii ai căror părinți munceau din zori până în noapte și nu aveau timp să-i ajute cu temele. O fostă încăpere de depozit a fost transformată în centru de recreație cu susținere școlară pentru elevii din cartier, unde în fiecare vineri se adunau picii și adolescenții din zonă ajutați de voluntari, în mare parte italieni, să învețe limba italiană, să facă temele și să se integreze în noua realitate. Proiectul va ieși apoi din sânul cartierului și va fi transferat mai întâi în școala elementară, apoi la gimnaziul din zonă, unde profesorii pensionari vor continua să-și aducă contribuția la educația tinerilor. În 2004 la inițiativa Tatianei, a soțului și a unor prieteni și membri ai comunității a fost înființată Asociația socio-culturală Dacia care își continuă și în ziua de astăzi activitatea. De-a lungul anilor au fost organizate nenumărate evenimente de promovare a culturii și folclorului românesc de pe cele două maluri de Prut. În colaborare cu diferite instituții românești și italiene au fost organizate numeroase evenimente precum prezentări de carte, spectacole, proiecții de filme, traduceri din autori români, expoziții și altele. S-a creat o rețea împreună cu celelalte asociații din Roma și din diaspora, alături de unele dintre ele Asociația Dacia a participat la Congresele diasporei unioniste care au avut loc în ultimii ani la Chișinău și București, precum și la manifestațiile pro-unire. Viața ei e asemeni unei continue curse cu obstacole, un sacrificiu constant pentru a duce înainte misiunea sa care a devenit și a noastră. Pentru că are o voință de fier și o inimă de catifea, știe să transforme ambiția în realitate și o va face mereu rămânând un model, o sursă de inspirație pentru familia ei și pentru cei din jur. Dragă Tatiana îți mulțumim pentru că exiști. La mulți mulți ani!

Continuă

Împreună pentru Unire | 158 de ani de la Unirea Principatelor Române [recenzie]

Zilele acestea am avut ocazia să fim invitați la mai multe manifestații, dedicate celei de-a 158-a Aniversări a Unirii Principatelor Române care s-au împletit cu acțiuni de protest contra OUG privind Legea Grațierii și Amnistiei. 

Aceste ocazii sunt unice nu doar pentru a ne revedea și a trăi momente autentice de unire departe de țară, dar și de a mai reciti, de a actualiza memoria și de a face descoperiri noi legate de istoria neamului și de cea europeană. Mica Unire a fost înfăptuită din voința poporului român cu susținerea țărilor europene și implicarea multor oameni politici și celor de rând care au fost potrivit spuselor lui Napoleon III „...voluntari ai Providenței în mâinile cărora a fost pus destinul Țării”, ca Alexandru Ioan Cuza, alesul celor două principate românești, ca Ion C. Brătianu, pe care îmi place să-l contrapun politicienilor actuali, gata să-și văndă neamul și Tara de dragul intereselor personale, uitând că au existat politicieni care-și vindeau moșiile pentru Unire, ca Ecaterina Conachi - soția caimacamului Nicolae Vogoride, care a demascat fraudarea alegerilor, descoperind corespondenţa incriminatoare dintre Nicolae Vogoride şi ambasadorul turc, scrisorile fiind înmânate unioniştilor și odată ajunse la Paris, au provocat un scandal european.

Oare n-am putea s-o teleportăm pe Ecaterina Conachi în toamna anului 2016 ca să-i ajute și pe basarabeni să-l invalideze pe intrusul Dodon de la Chișinău, ce s-a furișat la președinție cu tot cu 400000 de fraude electorale, dacă nu chiar provocând un scandal european, măcar dând de înțeles Europei așa cum încercăm s-o facem și noi că principiul de bază european cuprinde și un paradox (știu, o să mă repet) și anume existența unui popor divizat în două realități geopolitice. Manifestațiile de comemorare mai sunt și un prilej pentru a ne reaminti de alte evenimente pline de momente revelatoare, iar uneori și de tensiune, pe care le trăim toți anii aceștea, regăsindu-ne cu frații români din Țară, la Roma. 

Unul din aceste momente a fost fără îndoială prezentarea volumului de poezie, scris de Grigore Vieru și tradus de Valentina Corcodel, Claudia Lupașcu și subsemnata în 2010. După o muncă destul de migăloasă care s-a încununat cu o publicație, prețul căreia l-am împărțit frățește în trei și o prezentare la Accademia di Romania, care ar fi fost perfectă dacă nu se dezlănțuia o adevarată avalanșă de lecturi bilingve a poeziei lui Vieru. Căci nu trebuie să vă spun cât de mult este iubit poetul. Urma ca eu, care coordonam evenimentul să reacționez la faptul că publicul italian începea să se plictisească, încât a trebuit să și notifice Directorul de Programe doamna Daniela Crăsnaru că:”... poezia nu trebuie să obosească”. Mărturisesc că acest moment a fost unul din cele mai teribile din toată activitatea mea ca moderator. Am stat vre-o câteva zile la pat, iar când m-am pus pe picioare, am scris o mică relatare de genul acesteia ca un rezumat al prezentării, în care printre altele dădeam și o replică doamnei Crăsnaru, că „...sunt de acord că poezia nu trebuie să obosească, dar e și mai trist e când intelectualii noștri obosesc de munci necalificate și au avut o singură ocazie să-și împărtășească durerea și trăirile și atunci i-au obosit pe toți.” 

Nu am publicat acest articol, interesant fiind însă ceea ce mi s-a întâmplat îndată ce am terminat de scris. Am luat în mână cartea lui Petru Cimpoeșu pe care o răsfoiam zilele acelea și cu stupoare citesc una din povestirile incluse în „Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite, povestiri”, Editura Polirom, 2008, care începea cu faptul că acea istorie i-a fost relatată autorului de către Daniela Crăsnaru, care la rândul său a auzit-o de la Mircea Nedelciu.

Un sportiv din Republica Moldova vine la competiții în România, se îndrăgostește de limba română vorbită corect, de București, de lume și ar fi vrut să rămână, dar îi expira viza, atunci se aruncă sub o mașină, este internat, cu piciorul rupt, în spital, iar prietenii între timp îi găsesc o mireasă fictivă, îl căsătoresc cu ea și ar fost totul bine și frumos dacă basarabeanul nostru nu se îndrăgostea de mireasa fictivă, care spre nefericire avea cancer. De necaz omul a început să-și inece amarul în vin.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost cel de a-i scrie doamnei Crăsnaru despre descoperirea făcută, iar faptul că Dumneaei nu cunoștea acest fragment literar în care era protagonistă, chiar m-a bucurat, ... iată la ce sunt buni frații. Iar povestioara lui Petru Cimpoeșu îmi pare și mai emblematică astăzi ca în 2010. 

Două organisme bolnave nu pot să se unească până când nu-și vindecă metehnele. Dacă ar fi fost în viață epigramistul Efim Tarlapan ar fi scris cam așa ceva, cred eu, iar dacă nu sunteți de acord, chiar vă invit să scrieți mai bine și mai concludent ca mine.

Suntem uniți în spirit și în gând,

Avem același grai,același cânt,

Același Eminescu ne renaște

Și chiar același rău roșcat ne paște,

A mai rămas atâta doar, măi frate,

S-avem hotare aceleași și-o dreptate.

Și vă mai invit să ne gândim împreună la tematica evenimentului din 27 martie 2017 la aniversarea a 99-a de la Marea Unire, căci trebuie cumva să acoperim golul unei reîntregiri pe care ar trebui s-o facă slujbașii celor două state românești, întrucât sunt plătiți să muncească pentru interesele națiunii, dar demonstrează des contrariul. 

Mai citim, mai discutâm, mai analizăm, cine știe poate se întamplă până la urmă minunea deșteptării clasei politice românești de pe ambele maluri ale Prutului. La cenaclul literar”Strigătul Diasporei” condus de Nicu Narcis Anton am venit cu o noutate editorială și anume: „Valeriu Gafencu Biografia teologică a Sfântului Închisorilor”, scrisă de istoricul Ionuț Țene, publicată la Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca 2016, o carte pătrunzător de actuală, care ar fi bine să fie tradusă în toate limbile lumii, ca mărturisire a suferinței cauzate de dictatura comunistă în estul european, adică de calvarul numit Holocaustul Roșu. Acestea, dar nu numai, au fost tematicile cenaclului din duminca 29 ianuarie, centrală fiind regăsirea noastră a tuturor celor care ne dorim să scriem împreună pagini reale a istoriei, nu doar să rămânem elemente decorative de pe fotografiile cu harta României Mari.

Închei această relatare cu gândul că nu e suficient ca Parlamentul European să decreteze comemorarea victimelor stalinismului și ale nazismului la 23 august pentru faptul că în acea zi în 1939 a fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, care a divizat Europa în două realități, dacă nu contribuie îndeajuns la eliminarea definitivă a efectelor acestui pact, pe care continuă să le suporte mai ales românii, în special cei din Basarabia.

Tatiana Ciobanu,

Asociatia Dacia

Continuă

Bilanțul activității asociației Dacia pentru anul 2016

Am încheiat împreună un alt an de activitate, iar pentru noi este timpul pentru a face un bilanț.

Anul 2016 s-a caracterizat prin continuarea angajamentului Asociației Dacia în vederea promovării culturii românești și apropierii celor două maluri de Prut. În acest sens, Asociația noastră a organizat și a  participat la evenimente precum anualul Congres al diasporei unioniste sau Sfatul Țării 2, iar când a avut ocazia nu a ezitat în a vorbi direct cu politicienii de pe cele doua maluri de Prut. De altfel, nu au putut lipsi evenimente de prezentare de cărți, proiecții de documentare și participare la festivaluri precum “Festa dei popoli”. 

Asociația Dacia este prezentă în mediul virtual printr-un blog propriu, dar și prin rețelele de socializare precum facebook și twitter, datorită cărora sunt disponibile informații despre activitățile Asociației și despre viața culturală a comunității românești, de pe ambele maluri de Prut, din Roma.

26 decembrie - Participarea în calitate de coorganizatori la concertul „Împreună pentru a ne cunoaște mai bine” de la Ciampino - Pala Cavicchi, la invitația Asociației Românilor din Italia.

19 decembrie - Participarea în calitate de colaboratori la evenimentul dedicat sărbătorilor de Crăciun „Tradiții prin ochi de copii” de la Accademia di Romania de la Roma la invitația jurnalistei Elenei Postelnicu de la Radio România.

17 decembrie - Participarea la evenimentul „Morlupo orașul Poeziei 2016” la invitația Asociației „Libelula” care a selectat volumul bilingv 3 D a poetului Gheorghe Vidican printre finaliliștii secției „Traduceri a unui poet străin în Limba italiană”.

3, 4 decembre – Debutul operei teatrale “Elisabetta di Wied. Sotto falso nome” - portretul Reginei Elisabeta  a României la Teatro India, Roma. Opera scrisă și regizată de Maria Inversi în colaborare cu Asociația Dacia.

1 decembrie – Participarea la manifestația din fața Comisiei Europene de la Bruxelles dedicată sensibilizării instituțiilor europene în ceea ce privește năzuința reunificatoare a romănilor celor două state românești.

27 noiembrie - Participarea la manifestația dedicată Zilei Naționale a României și simbolica Unire a Românilor din Diasporă în fața Columnei lui Traian, eveniment organizat de către grupul de inițiativă „Noi suntem Români”

20 noiembrie- Participarea în calitate de coorganizatori la manifestația de protest, la Roma, Piața Tarantelli (Tor di Valle), împotriva fraudării alegerilor prezidențiale din Republica Moldova.

13 noiembrie – Participarea la spectacolul teatral „Domnul Goe”, regizat de Valentina Popa în cadrul concertului „Generația Color”, organizat de către grupul de acțiune „Noi suntem români” la Teatrul Lo Spazio, Roma.

14 octombrie – Asociația “Dacia” moderează evenimentul de prezentare a filmului “Fata cu ochii verzi” a regizorului Mihai Mihăescu, la teatrul Lo Spazio, Roma.

22 octombrie - Participarea la Marșul Unirii din București, Piața Universității

30 octombrie – Cu ocazia intâlnirii la Roma a Ministrului delegat pentru relațiile cu românii de pretutindeni, Maria Ligor, cu membrii comunității de români din Italia, Asociația Dacia reamintește existența unei singure diaspore românești pe cele două maluri de Prut.

28 august – Omagierea Zilei Limbii Romane, împreună cu Cenaclul „Strigătul Diasporei”, Asociația „Ulpia Traiana Romana”, „Identitatea Românească”, Asociația „Il Mondo Blu”, „Antica Dacia” și „Alianța Românilor”, prin inițiativa „Parcul cu cărți” și un picnic literar în Villa Borghese, Roma.

19/20 august - Participarea la ediția a VII a congresul Diasporei Moldovenești de la Chișinău Palatul Republicii, membrii Asociației „Dacia” ducând mesajul despre necesitatea reunificării celor două state românești, mesaj transmis premierului RM Pavel Filip

14/16 august - Participarea la lucrările Universității de Vară Izvorul Mureșului cu prezența lui Traian Băsescu, Eugen Tomac, a purtătorului de cuvânt al Președintelui Klaus Iohannis Sandra Pralong

9/10 august - Participarea la Proiectul „Cunoaște-ți Țara”, ideat de Platforma civică Acțiunea 2012 la Iași

5 iulie - Participarea la întrunirea grupului parlamentar de prietenie italian/moldovenesc care a avut loc la  Camera italiană a Deputaților la invitația Ambasadei Republicii Moldova cu participarea asociațiilor, mass mediei românești, întreprinzătorilor, politicienilor italieni și moldoveni.

26 iunie – Asociatia “Dacia” colaborează la documentarul “Statuile Dacice la Roma” a producătorului și regizorului Marius Lupu.

15 mai – Participare la evenimentul “Festa dei popoli” și contribuire la organizarea standului Republicii Moldova și cel al României împreună cu Părintele Serafim Viscan.

8 mai – Participare la Marșul pentru Viață de la Roma.

30 aprilie - Participarea la evenimentul dedicat desemnării Premiului Internațional de poesie Don Luigi Di Liegro, unul din premiați fiind poetul Gheorghe Vidican și traducătorii volumului său de poezie 3D la Complexul Monumental San Salvatore in Lauro.

28 aprilie – În cadrul emisiunii “Realitatea azi” de pe canalul Realitatea TV, Asociația Dacia intră în contact direct cu fostul prim-ministru Iurie Leanca căruia îi transmite dorința conform căruia viitorul Republicii Moldova trebuie să fie alături de România.

24 aprilie – Prezentarea si donația cărții “Cristale de memorie” de Valentina Corcodel, la Ambasada României la Roma.

27 martie – Participare la evenimentul Sfatul Țării 2, de la Chișinău, cu ocazia aniversării Unirii Basarabiei cu România.

25 martie – Co-organizare, împreună cu Platforma Acțiunea 2012, și parteciparea la cel de-al doilea Congres al diasporei unioniste și la Marșul Unirii  de  la Chișinău.

28 februarie – Șezatoare literară în memoria Reginei Elisabeta a României, la 100 de ani de la moartea sa.

Continuă

Prezentarea filmului “Fata cu ochii verzi/ La fanciulla dagli occhi verdi” la Roma [Recenzie]

Iaşi, 14.10.2016, de Nicolae Creţu – Ei bine, această Fanciulla… nu e alta decât Fata cu ochii verzi, singurul film artistic gândit şi realizat la Iaşi, în regia şi pe scenariul lui Mihai Mihăescu, profesor de film la UAGE, ecranizare după Gaudeamus, partea a doua din Romanul adolescentului miop, scriere juvenilă a lui Mircea Eliade.

La invitaţia regizorului, am făcut parte din micul, dar inimosul şi eficientul desant ieşean implicat în pregătirea, organizarea şi desfăşurarea celor două proiecţii urmate de dialogul cu publicul din Cetatea Eternă: prima la Villa Borghese – Casa del Cinema (24 sept.), a doua, în ziua următoare, la Teatro Lo Spazio, din proximitatea Catedralei San Giovanni in Laterano, ambele – iniţiative ale diasporei româneşti din Capitala Italiei, prin structurile acesteia de reprezentare şi animaţie culturală, conduse de personalităţi competente şi dinamice, realmente capabile să difuzeze valorile noastre, româneşti, peste hotare, la un nivel foarte înalt de calitate şi ţinută a manifestărilor.

Italia, o ţară – regină a artelor în general, pe care nu te saturi să o cunoşti în profunzimea dimensiunii ei de matcă fertilă a atâtor creatori de bunuri simbolice, între ei şi mari, uriaşi cineaşti ca Felini, Antonioni, Visconti, găzduia la Casa del Cinema, ceea ce e în sine o mare onoare, alături de o expoziţie închinată regizorului Dino Risi şi actorului Vittorio Gassman, sub genericul Le tracce della cinematografia romena in diaspora, un amplu Festival Internazionale Propatria – giovani talenti rumeni, cu o densă şi variată paletă de filme artistice şi documentare, deschis de filmul ieşean. O sală splendidă, de o sobră eleganţă, dar deloc glacială, aşadar fără nici un fel de impact inhibitor, cum s-a şi văzut în dialogul de după proiecţia prefaţată, din partea gazdelor organizatoare, de cântăreaţa şi actriţa Olga Balan, cu fireştile fraze introductive privind iniţiativa, ideea dominantă şi programul Festivalului. Dacă mai erau câteva locuri rămase neocupate: semn al unui interes deosebit al publicului, nu numai românesc, ci incluzând şi numeroşi italieni, legaţi sau nu, familial, de diaspora noastră, dar toţi dornici să cunoască, receptându-le creativitatea artistică şi, totodată, prezenţa colocvială, tinere talente româneşti, cineaşti şi muzicieni.

Întrebările stârnite de film, de relaţia acestuia cu romanul lui Mircea Eliade, cu personalitatea, biografia şi opera acestuia, ca şi de interpretarea actoricească şi viziunea regizorală, de exterioarele ieşene şi din Roma ale filmărilor, de recurenţe semnificante în limbajul de imagini al artei filmului, toate acestea arătau, înainte de toate, o calitate intelectuală foarte ridicată a spectatorilor, familiarizarea profundă şi nuanţată a celor cu care noi, invitaţi ai Festivalului, intram astfel în comunicare. Nicio clipă genul de întrebări banale, mult prea previzibile şi sterile. Dimpotrivă, ilustrări ale dorinţei unor italieni şi români de a înţelege mai bine acea imagine pe care o dau romanul şi filmul despre mentalitatea, preocupările şi proiectele de viaţă ale tineretului din România interbelică. Gama dezbaterii, care a continuat şi după secvenţele ei în plen, alături, asociată cu Cotnari şi Bohotin, privea şi legăturile lui Eliade cu Italia, în special cu Papini şi Tucci, aşa cum imaginile filmate la Roma (Colosseo, Altare della Patria ş.a.), ca şi, mai încărcate de nostalgie, cele din Iaşi (Copou, Golia şi Cetăţuia, Casa Pogor, Grădina Botanică…). O satisfacţie specială ne-a dat nouă, celor veniţi din ţară, buna cunoaştere de către mulţi interlocutori (nu doar conaţionalii din diaspora) a succeselor filmului românesc contemporan. Reversul: regretul că Iaşul (comparativ cu Clujul) nu are o Facultate de Film şi, corelat, un Festival de profil, ambele pe măsura potenţialului Moldovei noastre în materie de actori şi în special regizori de film (Piţa, Visarion, Mungiu, Puiu, Porumboiu), capitol pe care moldovenii de origine îl domină detaşat. Dar poate că aventura/ nebunia frumoasă a lui Mihai Mihăescu şi a studenţilor săi şi interesul real şi viu stârnit acum şi abroad, la Roma, de La Fanciulla… vor trezi şi uni forţele care să pledeze eficient pentru producţie de filme artistice la Iaşi: instituţii, în frunte cu UAGE şi UAIC, Filiala Iaşi a Academiei Române, oameni de cultură şi lideri politici, solidar, fără tensiuni şi clivaje, nici de orgolii, nici de afiliere partinică. Aşa, de dragul Iaşului şi al Moldovei şi al talentelor pe care le produc, cu energie, inteligent şi eficient bătăios pe un drum al deprovincializării mentalităţilor, din mers, în Cetatea noastră.

Vi se pare o utopie? Dar înainte de înfăptuire, totul este gând, proiect, vis. De ce nu s-ar apela la regizorii de origine moldovenească (în special, dar nu numai la ei) și, prin aceștia, și la colaborări internaționale, pentru cursuri și master classes de regie și actorie de film, de asemenea de scenaristică (poate în colaborare UAGE – Litere, de la UAIC, sau apelând la scriitori scenariști ieșeni, ca de pildă, Florin Lăzărescu)? Mi-ar plăcea să-i văd pe Tatiana Grigore, tânăra actriță primită cu atâta prețuire și căldură la Roma, ca și pe Andrei Sava, George Marici ș.a., din casting-ul Fanciullei, de ce nu, alături și de alții, seniori sau foarte tineri actori, distribuiți în creații cinematografice gândite, puse la cale și realizate la Iași. Ce-ar fi oare chiar atât de „irealizabil”?! Ce anume ne lipsește? Voința, ambiția și orgoliul, bătăioșenia necesară? Sau crede cineva că pasivitatea și resemnarea vor fi compensate, vezi Doamne, de vreun… miracol?

Experiența romană ne-a arătat că se poate, că sunt aprecieri, recunoașteri și așteptări pe măsura prestigiului cultural al Iașului. Dar șansa intrării filmului lui Mihai Mihăescu, pe această cale, a unui Festival organizat de personalități și structuri de propagare culturală ale diasporei românești n-a fost deloc ceva abstract și impersonal. Am întâlnit mulți oameni deschiși la suflet și la minte, români, italieni și de alte neamuri, prezenți la cele două proiecții, de la oameni simpli și inimoși, de pildă fraţii restauratori Claudiu şi Dănuţ Costache de la “L’Antico Moro” din Trastevere, deloc rupți de România, și până la personalități absolut remarcabile și influente în lumea în care trăiesc, începând chiar cu doamnele Cătălina Diaconu, directorul Festivalului, şi Mioara Moraru, preşedinta Asociaţiei Propatria, sau Valeriu Barbu, animatorul unui Cenaclu romănesc, şi Cristian Biru, la lansarea cărţii căruia, “Curs minor de metaforă”, unii dintre noi au asistat. Dialogurile noastre, ale regizorului filmului, alături de Tatiana Grigore și de mine, cu amfitrionii organizatori au continuat încă din prima seară, în prezența Simonei Cecilia Crociani Baglioni și a soțului ei, profesor și istoric, contele Fernando Crociani Baglioni și a gazdelor acelei seri, Vica Farcaș, Magda Elena Aramă și Bianca, fiica sa. Același climat de prietenie și elevație și în casa Elenei și a lui Eduard Dascălu. În ultima mea seară la Roma (ceilalți mai rămâneau două zile acolo) surpriza a fost invitația, căreia i-am răspuns alături de Mihai Mihăescu, de face o vizită familiei italo-române a contelui Valentino Orsolini Cencelli, căsătorit cu actrița româncă Andra, mama a doi copii frumoși și foarte cuminți, Eugenia și Alberto: o vastă locuință nobiliară, plină de tablouri din colecția de artă a cuplului și o cină – dialog alături de încă alți câțiva români, Iulia Bolea și cealaltă fiică a sa, Oana, traducătoarea Tatiana Ciobanu și soțul ei, Vitalie. O seară în cursul căreia s-a vorbit mult despre România și Italia, despre schimburile culturale între cele două țări, încheiată cu o proiecție privată a filmului și conversații despre relația acestuia cu romanul lui Eliade. Și cum aș putea să închei fără să-i amintesc aici și pe ceilalți ieșeni din grupul nostru la Roma, Tudor și Irina Ostafie, Crina și Cristina Iacomi și, last but not least, Cătălin Muscalu, „cameramanul” nostru la toate momentele sejurului activ în Cetatea Eternă? Dar câte alte nume n-ar fi încă de amintit, lăsate acum deoparte din simple limite de spaţiu.

Este vreo „Morală” de tras, de dedus, din „aventura” narată mai sus? Da, una simplă ca formulare: Iașul și ieșenii trebuie să îndrăznească!

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

Sursa: Ziarul de Iaşi
Mai multe poze pot fi vizionate aici.

Continuă

Asociația Dacia către fostul prim-ministru Leancă: ”Viitorul R. Moldova este în cadrul României, altă cale nu este practicabilă”

Pe data de 28 aprilie, în cadrul emisiunii Realitatea TV, tinerii Asociației Dacia au avut ocazia să transmită un mesaj fostului premier Iurie Leancă: viitorul Republicii Moldova trebuie să fie în cadrul României, altă cale nu este practicabilă, iar continuând politica de înstrăinare și de vecinătate sceptică față de București nu face decât să ducă mai departe opera de dezrădăcinare a basarabenilor începută de sovietici. Unirea va fi, în opinia asociației Dacia și mișcării unioniste, însă politicienii care sunt detașați de realitatea statului și voința poporului sunt destinați disparițiii de pe scena politică.

min. 6:30 - 12

Continuă

"Te iubesc, Ion și Doina" - proiecție film documentar [recenzie]

Vineri, 30 octombrie, a avut loc la Roma prima proiecție a filmului documentar "Te iubesc, Ion și Doina", în cadrul mai multor proiecții organizate în diferite orașe din lume, în memoria soților Aldea-Teodorovici, care au trecut spre nemurire în noaptea 29/30 Octombrie 1992. 

Inițiativa acestor evenimente de comemorare a fost lansată de către Diaspora unionistă și Blocul unității naționale  și a fost preluată de mai multe asociații și persoane fizice din cadrul diasporei românești din toată lumea. 

Evenimentul de la Roma a fost organizat de Asociația Dacia și a avut loc la Biblioteca Rispoli, o bibliotecă publică din circuitul "Biblioteche di Roma", care de câțiva ani încoace găzduiește Ziua Europeana a Limbilor celebrată de As. Dacia cu diferite inițiative. In sala mică de proiecție s-au adunat circa 30 de spectatori, români de pe ambele maluri de Prut care locuiesc la Roma și prieteni italieni care urmăresc cu drag evenimentele comunității noastre. Am fost  onorați de prezența reprezentantei Ambasadei Republicii Moldova la Roma, doamna Nicoleta Croitoru-Bantea. 

După un scurt cuvânt de introducere și mulțumire Platformei Acțiunea 2012 care a lansat idea, regizoarei Leontina Vatamanu care a depus o muncă enormă și laudabilă și casei de producție OWH în persoana domnului Virgil Mărgineanu care ne-a transmis documentarul și a avut încredere în organizatori, am lăsat ca filmul să aibă cuvântul.

Cele 100 de minute ne-au transportat la înălțimea celor doi mari artiști și ne-au ținut suspendați până la sfârșit. Toți cei prezenți, inclusiv oaspeții de limbă maternă italiană au urmărit cu deosebită atenție și puternică trăire documentarul.

“Cu toți am trăit și am simțit dragostea celor doi titani față de aproape, față de neam. Sacrificiul lor ne responsabilizează, ne întărește si ne obligă să continuăm ceea ce au început Ion si Doina. Da, Basarabia a renăscut prin muzica lor și credem că acesta este chiar mesajul documentarului. Acum depinde numai de noi să terminăm ceea ce au început soții Aldea Teodorovici”, ne-a declarat o tânără din partea dreaptă a Prutului.

"Am reușit să urmăresc bine filmul până la sfârșit și datorită subtitrărilor în limba engleză. Vă mulțumesc din suflet pentru că ne-ați oferit această posibilitate, am înțeles că istoria celor doi este de fapt istoria voastră ca neam, cât de mult ați avut de suferit", ne-a spus o doamnă italiană vizibil emoționată. De altfel mai mulți dintre cei prezenți aveau ochii umezii la sfârșitul proiecției. 

"Astăzi am partecipat la un eveniment emoționant care m-a facut sa trăiesc și să retrăiesc momente unice din istoria neamului nostru. Privind acest documentar inedit am realizat ca fiecare din noi, vorbesc de pământenii noștri, s-ar regăsi cel puțin într-o secvența, într-o fraza, într-un cântec interpretat de ei. Gândul meu pleacă la Cristi, fiul lor care a păstrat genialitatea părinților si simplitatea lor" ,ne-a mărturisit o tânără originară din Republica Moldova.

În concluzie au fost citite mesajele regizoarei Leontina Vătămanu  și a producătorului Virgil Măgureanu care au salutat comunitățile de români moldoveni din toate localitățile unde va fi proiectat documentarul și au transmis dorința ca „filmul să fie o punte spre  acasă care să-i facă mai puternici și mai uniți oriunde ar fi” exprimându- și totodată mulțumirea că “cinematografia și cultura din Republica Moldova își găsesc locul în agenda culturală din Europa și nu numai”.

La final a fost împărțit un colac de sufletul marilor artiști în timp ce toată sala cânta cântecul lor "Răsai". 

În aceste zile în special, Republica Moldova trăiește o criză cumplită sub mai multe aspecte, iar aceste "dealuri mai înalte decât munții" cum ar spune Ion Aldea, să-l aibă domnul în paza sa, ne reamintesc că nu totul este pierdut, că am putut altădată și vom mai putea. Idealul lor, dragostea curată față de țara lor, nu a murit ci mai face suflete și inimi să vibreze în unison. 

Vom avea și noi o zi de Paște, vă iubim. 

Marcela Ciobanu, Asociatia Dacia

Continuă

Proiecție de film la Roma pentru omagierea soților Teodorovici

Cu prilejul aniversăriia 23 de ani de la trecerea în veșnicie a soților Teodorovici, cuplul care în anii 90 a militat cu ardoare pentru unirea Basarabiei cu România, Asociația Dacia vă invită la vizionarea filmului documentar despre viața lor - "Te iubesc, Ion și Doina" o producție Owh studio din 2014 regizat de Leontina Vatamanu. 

Dacă astăzi se învaţă în limba română şi dacă alfabetul latin a fost reintrodus în Basarabia este în parte și meritul lor. Soţii Teodorovici au fost cei care au cântat după 1989 despre Eminescu, ei începând activ propaganda pentru unire şi pentru introducerea limbii române, reușind astfel reintroducerea în cultura basarabeană a Poetului nepereche ca pe o comoară pierdută şi regăsită.

Ion și Doina Teodorovici s-au stins în noaptea de 29/30 octombrie 1992 într-un accident rutier ale cărui circumstanțe rămân și astăzi neclare, precum, de altfel, si disparitiile altor importanți militanți români basarabeni, 

Evenimentul va avea loc pe 30 octombrie la ora 16:30 la Biblioteca Rispoli din Roma. Intrarea este libera.

Continuă

Conferinta cu ocazia a 75 de ani de la cedarea Basarabiei

 

 

Conferenza in occasione del 75° anniversario della cessione della Bessarabia e della Bucovina del Nord da parte della Romania: tra storia, attualità e prospettive future. L'evento si è svolto 3 luglio a Roma, presso il Centro Studi italo-francesi dell'Università di Roma Tre.

 

Album foto.

 

 

 

Continuă