Cunosc doar drepturile templului, care este înțeles al pietrelor

26 august 1789 este ziua când, prin adoptarea Declarației drepturile omului și ale cetățeanului, au fost puse, în Franța și în lume, bazele democrației moderne. Prin următorul text extras din cartea Citadela de Antoine de Saint-Exupéry dorim să evidențiem incosistența acestei „victorii” ale cărei roade, la distanță de timp, sunt sub ochii tuturor: individualism, globalism, cosmopolitism, criza ideii de comunitate, etc.

Și totuși, întrebi:

- Unde începe sclavia, unde se sfârșește, unde începe universalul, unde se sfârșește? Iar drepturile omului unde încep? Căci eu cunosc drepturile templului, care este înțeles al pietrelor, și drepturile imperiului, care este înțeles al oamenilor, și drepturile poemului, care este înțeles al cuvintelor. Dar nu recunosc drepturile pietrelor împotriva templului, nici drepturile cuvintelor împotriva poemului, nici drepturile omului împotriva imperiului.

Nu există egoism adevărat, ci mutilare. Iar cel ce se plimbă singur spunând: „Eu, eu, eu...” poate lipsi din regat. La fel piatra în afara templului sau cuvântul sec în afara poemului, sau o bucată de carne ce nu face parte dintr-un trup.

- Dar cineva a spus tatălui meu: „Eu pot să suprim imperiiile și să unesc oamenii într-un singur templu, iar ei își vor primi înțelesul dintr-un templu mai vast...”

- Asta înseamnă că nu înțelegi nimic, i-a răspuns tatăl meu. Căci pietrele acelea le vezi la început alcătuind un braț și primind astfel un înțeles. Pe altele le vezi compunând un gât, altele o aripă. Dar împreună alcătuiesc un înger de piatră. Și altele, împreună, compun o ogivă. Altele - o coloană. Iar dacă vei aduna acești îngeri de piatră, aceste coloane și ogive împreună, vor forma un templu. Iar dacă vei lua toate aceste temple la un loc, ele alcătuiesc orașul sfânt ce guvernează mersul tău prin deșert. Și ai putea pretinde ca, în loc să supui pietrele brațului, gâtului și aripii unei statui, iar apoi, prin braț, gât și aripă - statuii, și prin statuie - templului, iar prin templu - orașului sfânt, ar fi mai bine să supui dintr-odată pietrele acestui oraș sfânt făcând din ele un morman uniform, ca și cum lumina orașului sfânt, care este unică, nu ar lua naștere din această diversitate? Ca și cum lumina coloanei, care este unică, nu ar lua  naștere din capitel, din trunchi și din soclu, care sunt deosebite.  [..]

Dar imperiul meu nu are semnificație, nici viață adevărată, dacă nu este decât aliniere perfectă de pietre. El trebuie să fie mai întâi căminul tău. Apoi - căminul unei familii. Apoi - familiile unui trib. Apoi - triburile unei provincii. Apoi - provinciile imperiului meu. Și îl vei vedea fervent și însuflețit de la apus la răsărit, asemenea unei corăbii în larg ce se hrănește cu vânt și-l orânduiește după o direcție ce nu se schimbă, deși vântul e schimbător, iar corabia nu este decât mulțime de lucruri strânse laolaltă. [..]

A uni înseamnă a lega mai bine diversitățile, și nu a le șterge în numele unei ordini goale de sens.

(Antoine de Saint-Exupéry, Citadela, cap. LXXXIX)

Continuă

Pas cu pas, de Antoine de Saint-Exupéry

Antoine de Saint-Exupéry, autorul cărții Citadela și Micul Prinț, pilot al aviației franceze în cele două mari războaie mondiale, e și cel care a scris următoarea rugăciune, intitulată ”Pas cu pas”. În această rugăciune autorul invocă ajutorul divin pentru a învăța a fi și a rămâne fidel în lucrurile mici, care la urma urmei sunt și cele care ne pregătesc pentru lucrurile mari.



Textul original

Seigneur, apprends-moi l’art des petits pas.
Je ne demande pas de miracles ni de visions,
Mais je demande la force pour le quotidien !
Rends-moi attentif et inventif pour saisir
Au bon moment les connaissances et expériences
Qui me touchent particulièrement.

Affermis mes choix
Dans la répartition de mon temps.
Donne-moi de sentir ce qui est essentiel
Et ce qui est secondaire.
Je demande la force, la maîtrise de soi et la mesure,
Que je ne me laisse pas emporter par la vie,
Mais que j’organise avec sagesse
Le déroulement de la journée.

Aide-moi à faire face aussi bien que possible
A l’immédiat et à reconnaître l’heure présente
Comme la plus importante.
Donne-moi de reconnaître avec lucidité
Que la vie s’accompagne de difficultés, d’échecs,
Qui sont occasions de croître et de mûrir.

Fais de moi un homme capable de rejoindre
Ceux qui gisent au fond.
Donne-moi non pas ce que je souhaite,
Mais ce dont j’ai besoin.

Apprends-moi l’art des petits pas!


Traducerea în limba română

„Doamne, nu cer minuni şi miraje, ci dă-mi putere în fiecare zi. Învaţă-mă să fac paşi mici. Fă-mă să fiu atent şi inventiv, ca în zilele săptămânilor să mă opresc la experienţe şi descoperiri care m-au captivat. Învaţă-mă corect să împart timpul meu, să cunosc ce este prioritar şi ce este secundar.

Cer de la Tine să mă înveţi cum să-mi plănuiesc parcursul zilei, să am timp ca să mă mă bucur de frumuseţea artei! Ajută-mă să înţeleg că visele nu ajută, nici cele despre trecut, nici cele despre viitor. Învaţă-mă să fiu aici şi acum, să înteleg că momentul pe care îl trăiesc acum este cel mai important.

Izbăveşte-mă de convingerea naivă că totul în viaţă trebuie să fie neted. Dăruieşte-mi o conştientizare clară că înfrângerile, căderile şi dificultăţile sunt o parte a vieţii, datorită cărora creştem şi ne facem înţelepţi. Aminteşte-mi că inima deseori se contrează cu raţiunea. Trimite-mi în momentul potrivit pe cineva care îmi va spune în faţă adevărul, dar să-mi spună cu dragoste.

Eu ştiu că multe probleme se rezolvă dacă nu facem nimic, deci învaţă-mă să am răbdare. Ştii cât de tare avem nevoie de prietenie. Învredniceşte-mă să am acest dar minunat. Dăruieşte-mi fantezie bogată, ca în momentul şi locul potrivit să dăruiesc căldura necesară.

Fă-mă om care să ajungă la acei de „jos”. Scapă-mă de frica să pierd ceva în viaţă. Dăruieşte-mi ceea ce mi-i de folos, nu ceea ce doresc eu. Învaţă-mă arta pașilor mici !”

Continuă