marți, 5 ianuarie 2021

Principesa Ileana, fiica mezină a regelui Ferdinand și a reginei Maria ai României, s-a născut la 5 ianuarie 1909, la București. Copilăria domniţei Ileana, aşa cum i se mai spunea, a fost senină şi fericită, a trebuit însă să îndure alături de toţi ceilalţi vitregiile Primului Război Mondial și urmările privaţiunilor de care avuseseră parte chiar şi membrii familiei regale refugiate la Iaşi, în 1916. În 1931 s-a căsătorit cu arhiducele de Austria, Anton, din linia toscană a Casei de Habsburg. În timpul cumplitei conflagraţii din 1940, Principesa Ileana a lucrat ca soră medicală pe teritoriul german, apoi românesc, urmând modelul oferit de mama sa, supranumită „Mama Răniţilor” în Primul Război Mondial.

Întrebată de prințul Știrbei, în 1943, pe când Austria era anexată de Germania (Principesa fiind de viță germană, căsătorită cu un Austriac) “ce simte că este” a răspuns: “Adevărat eu simt că sunt româncă.” Deci în vara anului 1943 s-a întors în Țară, însă revenirea a fost scurtă. La 23 august 1944, Armata Roșie a invadat România iar Regele Mihai a fost forțat să abdice și Ileana a fost nevoită să părăsească țara pentru totdeauna. Exilul forțat a fost o lovitură foarte dură pentru principesă.

“Eu m-am născut în palatul Cotroceni, eu am crescut în timpul cel mai frumos al Țării românești: România Mare - o viață despre care copii mei n-au nici o înțelegere, n-o văd deloc. … Când am plecat din România, am murit sincer și adevărat, sufletește eram ca un om mort doi ani de zile… Într-o seară, foarte liniștit, mai mult din obicei decât din convingere, făceam rugăciunea de seară și când am spus "Tatăl nostru" și "facă-se voia Ta", mi-am dat seama că n-o fac, și atunci am ieșit cu convingerea că trebuie să accept.”  

Principesa Ileana s-a mutat întâi în Elveția apoi în Argentina unde, la Buenos Aires, a înființat un cămin destinat refugiaților politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”. În 1950 Ileana împreună cu cei șase copiii au ajuns la Boston, Statele Unite. În următorii 11 ani, până în 1961, Ileana a călătorit de-a lungul și de-a latul Americii, ținând sute de conferințe pentru a vorbi oamenilor despre România și situația tragică a țării sale. 

În 1961, principesa a decis că drumul său va merge către o viaţă monahală, și a plecat la o mănăstire ortodoxă în Franța, unde a petrecut 6 ani ca novice. “Am ales viaţa de mănăstire fiindcă am simţit şi simt în continuare, cu certitudine, că de acum înainte aceasta este unica şi singura cale potrivită pentru mine”. A depus voturile monahale în 1967, devenind Maica Alexandra. În același an, a întemeiat în America, unde sunt relativ de mulți români ortodocși, o mănăstire ortodoxă americană, pentru “a putea ajuta celelalte biserici ortodoxe” dându-i numele Schimbarea la Față pentru că “este nevoie de o schimbare la față a sufletelor noastre, de la acest materialism cras care îl vedem peste tot…foarte puternic în America.” După Revoluția din decembrie 1989, Maica Alexandra a venit în țară în septembrie 1990, când a vizitat câteva mănăstiri de maici, mormintele familiei de la Curtea de Argeș și Branul ce-i fusese atât de drag. Monahia Alexandra, a plecat la cele veșnice, în 21 ianuarie 1991, iar vasul de lut cu pământ românesc pe care îl păstrase în anii, mulţi şi grei, de exil a fost îngropat odată cu ea, la ctitoria sa din Statele Unite. 

 

Interviu realizat, în 1986, de jurnalistul Vlad Georgescu pentru Radio Europa Liberă. 

https://romania.europalibera.org/a/cu-principesa-ileana-pe-urmele-istoriei-din-istoria-romaniei-vlad-georgescu-radio-europa-libera/30291317.html

 

Surse: agerpres.rohistoria.ro;romania.europealiberă.org; wikipedia 

 

Categorii: , ,

0 commenti:

Trimiteți un comentariu