Tunete, șuvoaie, ploaie, apă, forfotă, mișcare haotică… Realmente urmărim, într-un fel, stupefiați, o scenă în regie nemaipomenită din spectacolul „Douăsprezece șoapte în a douăsprezecea noapte” (după Shakespeare), jucat recent la Teatrul “Ginta Latină”. Este Shakespeare într-o viziune modernă, Shakespeare al timpurilor noastre.
Suntem copleșiți de tornada vremii, de furtuna vieții.
Scenariul, regia, și muzica - selectate în mod reușit de talentatul Mihai Țărnă, se pretează de minune conținutului și ține în emoție puternică spectatorii.
Actorii Dana Rusu-Ciobanu, Alex Rusu, Vitalie Jacotă, Anatol Durbală, Grigore Bechet, Victoria Țurcanu, Irina Boclincă, Sergiu Chiriac, Dorin Gribincea, Igor Popușoi, Ion Munteanu interpretează cu deosebită măiestrie atât rolurile pozitive, cât și cele negative, astfel rechemându-l în scenă pe Shakespeare, pe eroii lui, dar și pe ai noștri, demascând viciile oamenilor (prostia, beția, josnicia), ilustrând cu aceasta problemele stringente din societatea noastră.
Dialogul, monologul, hazul de necaz sarcastic, replicile fac pseudo distracția deplină, vin să arate problemele contemporaneității înveșmântate în aura adevărului.
Scenografia lui Adrian Suruceanu, decorul, vestimentația actorilor ne duc spre epoci apuse, dar și în epoca noastră, îmbălsămând în culori vii personajele (actuale și pe foștii principi și potenți), punctându-le cu finețe și redându-le caracteristicile ușor descifrabile.
În condiții nefavorabile, răzbind prin ape și furtuni, prin labirinturile prozaicului lugubru impuse de mai marii timpului, actorii par a-i atenționa, că tornada se dezlănțuie izvorând din nemulțumirea maselor de traiul sub orice limită de decență, de sărăcia ce cuprinde în mrejele sale propria lor viață, de exodul de la vatră fără sfârșit al nefericiților.. Pare-se că ei exclamă:
Opriți imigrația, fraților, că, de altfel, ne vom dizolva în mult jinduita Europă, vom dispărea ca națiune de pe Scena Lumii, pierzându-ne în negura vremii.
Pare-se că întreabă:
- Ce veți lăsa posterității ?
- Tragedii lutoase, erori și orori nemăsurate, mafie nepedepsită? Doar trăim sub același soare și toți avem dreptul la viață, la fericire, la dragoste, care „nu se mai atestă nici în povești”, precum afirmă actrița Dana Rusu – Ciobanu, în rolul Violei .
Aduceți timpuri înfloritoare, domnilor aleși ai poporului, după cum ați promis, ca să avem parte și noi, cei umiliți și chinuiți, de un Cer care înnobilează sufletul și existența .
De vreți să lăsați un nume posterității, ci nu figuri de ceară ce s-ar topi la o atingere arzătoare a unor inimi încinse de durere, ascultați vocea mulțimii, înțelegeți-o, așa cum o înțelege spectatorul din replicile shakespeariene. Astfel, „nu vor fi nici nume, ci doar niște accidente în istorie“- vorba ilustrului scriitor Alessandro Manzoni.
Nu știu ce asociații le-a trezit spectatorilor vizionarea celor ”12 șoapte…„ , dar, după mine, realitățile lui Shakespeare au afinități incredibile cu toate palpitațiile societății de azi.
Cine nu este de acord, să citească și printre rândurile gândite de Shakespeare.
Domnilor stimabili din jilțuri moi, autorii spectacolului vă atenționează:
Plouă neîncetat…Plouă la direct în scenă și plouă trist în sufletele noastre. Grăbiți-vă să conștientizați gravitatea problemelor pentru a găsi niște soluții, căci apele-s colmatate și își vor face treaba.
Furtunile, ba nu, taifunurile (deocamdată, anonime) ne-au ajuns la prag. Nu avem dreptul să uităm lecțiile istoriei și punctum.
Valentina Corcodel
Publicat în Literatura și arta, nr.43-3556 din 24 octombrie 2013, pag. 8
0 commenti:
Trimiteți un comentariu