vineri, 23 martie 2018

Colectare de haine, jucării și fonduri pentru cei aflați în nevoie în Țară

Postat de asociatiadacia la martie 23, 2018 cu Niciun comentariu
Anul acesta As. Dacia a inițiat colaborarea cu Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Vasile de la Poiana Mărului”, Orhei, Basarabia. 

În cadrul proiectului „Garderoba socială” a parohiei susmenționată, asociația noastră, mulțumită donațiilor membrilor și simpatizanților a avut deja ocazia să trimită, în luna martie a.c., două colete cu haine.

De asemenea, au fost strânse donații bănești pentru programul „Pâinea vieții” trasferând modesta cifră de 80 de euro către Parohie.

Această inițiativă vine din dorința de a ajuta prin acte concrete și materiale R. Moldova prin  susținerea unei realități active și românești din inima Orheiului. 

Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Vasile de la Poiana Mărului” împreună cu Asociația Filantropia Creștină dezvoltă diferite proiecte spre ajutorarea nevoiașilor, promovarea Unirii și mesajului Pro Viață. Aceste principii, care însuflețesc și activitatea As. Dacia, ne aduc aproape de frații noștri.
De aceea invităm toți membrii și simpatizanții să le urmărească activitatea și să ne însoțească în această cale frumoasă de colaborare.

Pe viitor ne propunem să continuăm susținerea inițiativelor Parohiei prin colectarea și expedierea periodică de haine, jucării și fonduri. 

Pentru informații și donații ne puteți scrie la adresa electronică asociatiaculturaladacia@gmail.com sau pe profilul de facebook al asociației. Sediul nostru se află în localitatea La Storta, Roma.

Primele colete cu haine au ajuns la Orhei








sâmbătă, 17 martie 2018

Lecții irlandeze pentru unirea românilor

Postat de asociatiadacia la martie 17, 2018 cu Niciun comentariu
În fiecare an în data de 17 martie se sărbătorește ziua Sfântului Patriciu, sau Patrick, sfântul protector al Irlandei. O țară cu o cultură bogată și cu un popor mândru a cărui istorie recentă prezintă mai multe aspecte în comun cu istoria poporului român. Cu prilejul acestei sărbători ne propunem să analizăm sumar aceste aspecte cu scopul de a extrage câteva învățături.

1) Puțini știu că din 1801 și până în anul 1922 Irlanda s-a aflat sub ocupația Angliei. De-a lungul acestui interval de timp poporul irlandez a cunoscut o ocupație crâncenă cu nenumărate abuzuri. Amintim doar Marea Foamete în cursul căreia Irlanda a suferit o reducere de 30% a populației cu grave consecințe nu doar demografice dar și culturale și politice. Istoriografia oficială vorbește în mare parte despre o tragedie accidentală rezultatul a mai multor factori. Versiunea neoficială însă, iar românii basarabeni înțeleg bine ce înseamnă istoria scrisă de ocupant, scrie despre un genocid intenționat în contextul în care Irlanda de la acea vreme făcea parte din unul dintre imperiile cele mai bogate și puternice ale lumii, cel britanic, la doar câțiva km de Londra, comparativ cu extensia imperiului britanic în totalitatea sa. Irlanda, însă, trebuia pedepsită deoarece se făcea vinovată de nesupunere față de Coroana engleză care dorea asimilarea definitivă prin impunerea limbii engleze și a ereziei anglicane.

Astăzi, deși religia catolică, cea pe care Sfântul Patriciu a propovăduit-o pe insula irlandeză folosindu-se de un trifoi, s-a păstrat majoritară, limba irlandeză însă și-a perdut primatul în locul limbii engleze. Irlandeza este astăzi cunoscută de un procent minim din poporul irlandez, având mai de grabă o valoare folclorică și sentimentală, deși oficial este prima limbă de stat al Irlandei.

Așadar, o primă lecție care putem învăța este că imperialismul nu doar că nu vorbește numai rusește dar poate avea și culori diferite decât cea roșie. Iată așadar că Țara cu cea mai antică tradiție democratică, in sensul modern al termenului, Anglia, s-a putut păta de crime de care doar URSS-ul am fi crezut a fi în stare, cu diferența că în Basarabia, cel puțin în Republica Moldovă, încă se mai vorbește românește. Astăzi, în ciuda secolelor de ocupații coloniale, deseori sângeroase, de pe tot cuprinsul Globului, Anglia a reușit, în mod diferit de alte mari Puteri, să-și păstreaze în imaginariul colectiv reputația unei țări respectoase față de identitățile celorlalte popoare. Amintim că astăzi în Irlanda de Nord există mișcări care continuă militanța pentru unirea cu Republica Irlandeză.  

2) Și Irlanda are o Basarabie a ei. Ea se numește Ulster, regiune care sub „protecția” engleză a devenit stat semi-independent cu denumirea de Irlanda de Nord. Dacă în cazul românesc o parte din antica Basarabie a devenit Stat cu denumirea de Republica Moldovă iar la putere există o oarecare alternare între foștii nomenclaturiști sovietici și forțele pro-românești (cel puțin delcarativ) păstrându-se totodată în societate in mare parte cultura românească, in cazul irlandez lucrurile sunt mai dramatice. Ulster, sau Irlanda de Nord, continuă să depindă de Londra sub diferite aspecte politice. În acest Stat, englezii protestanți, sau descendenții acestora, sunt majoritari, păstrând permanent puterea politică, în timp ce irlandezii (catolicii) continuă să fie discriminați la ei acasă în ce privește viața în societate, de la căutarea unui loc de muncă la dreptul la casă sau la cel de vot (circumscripțiile fiind tranșate în așa fel încât să favorizeze protestanții). Chiar și astăzi o parte din irlandezii din Irlanda de Nord continuă să se declare sub ocupație iar așa-zisul ”conflict nordirlandez” este departe de a fi considerat rezolvat definitiv.

O a doua lecție care putem învăța din cazul irlandez, este că și în inima Europei poate exista o ”Basarabie” cu toate aspectele sale dramatice legate de limbă, de religie, de adevărul istoric, ș.a.m.d. Așadar, cazul irlandez ar trebui să fie un motiv de reflecție pentru cei care văd în Europa împlinirea a priori a tuturor frustrărilor legate de identitate ale românilor basarabeni.

3) O a treia lecție care poporul irlandez ne învață este cea despre integrarea europeană. Nu de puţine ori liderii politici de pe ambele maluri ale Prutului au susţinut cu fast idea unirii dintre Basarabia şi Țara mamă în cadrul Uniunii Europene sugerând astfel idea că aşa procedând se vor placa frustrările identitare din cele două State românești şi cu toţii vor avea de câştigat. Oare Irlanda nu ne învaţă altceva? Irlanda şi Irlanda de nord, cea de a doua în calitatea sa de componentă a Marii Britanii, au aderat la Uniunea Europeană contemporan la 1 ianuarie 1973, orice locuitor al insulei poate aşadar merge de la Belfast la Dublin fără probleme. Şi totuşi "unirea" în cadrul UE nu a impedicat, şi nu impedică nici astăzi, morţi, răniţi, atentane şi conflicte armate în numele reîntregirii Insulei irlandeze și a gonirii ocupantului englez.

Susmenționatele ”lecții” se doresc a fi doar câteva surse pentru ulterioare reflecții și, totodată, argumente de care se pot folosi românii de pe ambele maluri de Prut, chiar și cei care astăzi trăiesc pe insula Irlandei, fie că se află la Dublin sau la Belfast, pentru a promova pe înțelesul irlandezilor idea Unirii între cele două State românești, și, de ce nu, aproprierea între poporul român și cel irlandez.

Ștefan Căliman




miercuri, 14 martie 2018

Declarația de Unire de la Roma

Postat de marcelaciobanu la martie 14, 2018 cu Niciun comentariu
Publicăm în continuare textul declarației care va urma să fie semnată de către asociațiile și membrii a comunității românești din Roma în Duminica 18 martie 2018: 

DECLARAȚIA DE UNIRE
a românilor de pe ambele maluri ale Prutului stabiliți la Roma
Centenarul Marii Uniri de la 1918 reprezintă arcul speranțelor și drepturilor legitime ale românilor de pe cele două maluri ale Prutului de a-și vedea Țara reîntregită, un eveniment de mare rezonanță și profundă semnificație națională, care ne cere un act de voință, înțelepciune și curaj, pentru a întoarce odată pentru totdeauna o filă nefericită a istoriei din a doua jumătate a secolului XX, pe care scrie: nedreptate, dezbinare, suferință, minciună, ipocrizie, manipulare, trădare. Este moștenirea unui trecut de teroare și umilință pentru poporul român de care încă nu am scăpat, în pofida unor schimbări de regim la București și la Chișinău după 1989.
În baza dreptului istoric și de neam și având în vedere faptul că Pactul nazisto-bolșevic Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul și neavenit la nivel național și internațional, în calitatea noastră de cetățeni conștienți aflați peste hotarele Țării, declarăm voința noastră de Reîntregire a României cu toate consecințele implicite ce decurg din acest drept.
Ne angajăm să sprijinim eforturile pentru Unire, ca reparație morală pentru suferințele  prin care au trecut și trec românii din Basarabia, înstrăinați împotriva voinței lor de Țara-mamă, România, prin cârdășia celor doi tirani Hitler și Stalin, români supuși execuțiilor, deportărilor și foametei-atrocități ale regimului sovieto-comunist de ocupație. Ne angajăm să luptăm pentru Unire ca piatră de temelie pentru un viitor mai bun, mai just și mai legitim pentru poporul român de azi. Vrem să înfăptuim Unirea cu frații noștri de aceeași limbă pentru ca fiii și nepoții noștri de pe cele două maluri ale Prutului să se bucure de un viitor de libertate și avuție, de șansele de împlinire de care generațiile postbelice au fost private.
Cerem Parlamentelor României și Republicii Moldova să recunoască dreptul la reunificarea directă, pașnică și democratică a celor două state în conformitate cu normele consfințite în legile și tratatele internaționale, și să întreprindă împreună cu Executivele de la București și Chișinău demersuri politice și diplomatice pe lângă Parlamentul European, Comisia Europeană, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe lângă marile cancelarii occidentale în vederea obținerii sprijinului internațional pentru Reunificarea Republicii Moldova cu România, pornind de la precedentul și modelul oferit de Reunificarea națiunii germane.
Cerem Guvernelor României și Republicii Moldova elaborarea și aprobarea unei Strategii de Reunire care să constituie noul proiect de Țară, pe care îl are de realizat națiunea română, după aderarea la NATO și la Uniunea Europeană. 
Strategia de Reunificare trebuie să cuprindă adoptarea unei legislației comune celor două state, unificarea monetară – înlocuirea leului moldovenesc cu leul românesc –, conectarea energetică, racordarea infrastructurii de transport, a comunicațiilor și a sferei serviciilor, formarea unui spațiu informațional comun, armonizări în domeniul educației și culturii etc. – obiective cu termene de realizare clare și cu precizarea surselor de finanțare. 
Noi, românii de pe cele două maluri ale Prutului, stabiliți la Roma, în inima latinității, considerăm că avem datoria sfântă de a revendica dreptul poporului român de a trăi împreună într-o singură țară, asigurând în același timp minorităților naționale dreptul de a-și dezvolta limba, cultura, educația în limba maternă, în conformitate cu tradițiile lor naționale, în cadrul României reunificate.
Alăturăm Declarația noastră de Reîntregire zecilor de localități din Republica Moldova și Uniunilor de Creație care au semnat Declarații de Unire cu România și-i îndemnăm pe conaționalii noștri din întreaga Diasporă să adopte Declarații similare, prin care să-și reafirme fără echivoc voința de unitate națională. 
E timpul să avem viziune, să ne asumăm decizii istorice curajoase care să asigure evoluția societății românești de pe ambele maluri ale Prutului spre normalitate, dezvoltarea noastră liberă în interiorul familiei națiunilor civilizate ale Europei. 
România întregită va constitui cea mai temeinică garanție de securitate, pace, democrație și prosperitate la granița de Est a Uniunii Europene și a NATO. 
Așa să ne ajute Dumnezeu!                                  Roma, 18  martie 2018                    

joi, 8 martie 2018

8 martie - La mulți ani femeilor...adevărate!

Postat de asociatiadacia la martie 08, 2018 cu Niciun comentariu

La mulți ani tuturor femeilor care nu au nevoie de 8 martie,
la mulți ani femeilor puternice, care nu se simt victimele societății,
la mulți ani femeilor care luptă pentru respect dar fără victimizări sau complexe,
la mulți ani femeilor mame,
la mulți ani mamelor care nu uită să fie iubitoare față de propriul bărbat,
la mulți ani femeilor care cultivă o pasiune,
la mulți ani femeilor care sfătuiesc propriul bărbat și știu să-l încurajeze,
la mulți femeilor care luptă alături de propriul bărbat,
la mulți ani femeilor care nu se simt un obiect și nu merg în piață pentru a o demonstra,
la mulți ani femeilor care nu exploatează politic propriul gen,
la mulți ani femeilor care nu au nevoie de cotele roz în parlament și nicăieri altundeva,
la mulți ani femeilor care pentru a se simți femei nu așteaptă să se dezlănțuie de 8 martie,
la mulți ani femeilor care respectă propriul bărbat,
la mulți ani femeilor care țin la sacralitatea propriului corp,
la mulți ani femeilor care cresc proprii copiii,
la mulți ani femeilor care nu se lasă exploatate de un feminism născut sclav progresismului,
la mulți ani femeilor care știu că respectul femeii nu este unica prerogativă a progresismului,
la mulți ani femeilor care cred, 
la mulți ani femeilor conștiente de diversitatea pozitivă și "benefică" care deosebește orice creatură,
la mulți ani femeilor care nu urmăresc  să fie ca bărbatul pentru a se simți realizate, 
la mulți ani femeilor feminine dar nu vulgare,
la mulți ani femeilor care se lupt cu prejudecățile pe teren,
la mulți ani femeilor care doresc o familie,
la mulți ani femeilor care nu gândesc precum o minoritate protejată, 
la mulți ani femeilor care nu irosesc propria libertate,
la mulți ani femeilor care trăiesc cu simplitate, fără prejudecăți ideologice, 
la mulți ani femeilor care trăiesc pentru cineva, la mulți ani femeilor coerente,
la mulți ani femeilor care nu zic feminism pentru a spune libertate sexuală,
la mulți ani Femeilor nu doar femele.


Cuib Femminile, Roma, Italia
Abonați-vă la: Postări (Atom)