joi, 3 martie 2016

Anul acesta s-au împlinit o sută de ani de la moartea Reginei Elisabeta (pseudonim literar Carmen Sylva, nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18 februarie 1916 (S.N. 2 martie), Curtea de Argeș) a fost regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României. Patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare, ca fondatoare de instituții caritabile a fost supranumită de oamenii din popor „mama răniților”. Am găsit de cuviință că cel mai potrivit mod de a o comemora este cel de a reconstitui atmosfera unui salon literar în care sa domnească artele pe care le-a iubit și promovat Carmen Sylva: literatura, pictura, muzica, artizanatul și arta culinară. Oaspeții de onoare al evenimentului au fost Conții Fernando și Simona Crociani Baglioni. Profesor la Institutul de Studii Istorice Beato Pio IX, Ferdinando Crociani Baglioni a ținut o prelegere despre perioada instituirii statelor moderne europene și rolul pe care l-a avut monarhia la crearea acestor state. Au fost citite poezii și fragmente din poveștile Reginei, s-a făcut o scurtă prezentare a cărții în limba italiană scrisă de către Fernanda Montorfano “Carmen Sylva la fata regina. Un mistero varesino” , o carte pe care am reușit s-o avem mulțumită domnului Gianluca del Marco, președintele Asociației Italia Moldavia din orașul Varese. Lucrarea conține o istorie curioasă despre vila Carmen Sylva de la Varese. Un italian care a locuit mai mult timp în România, întorcandu-se la baștină, și-a materializat dragostea față de pamântul românesc prin construcția unei case care ar aminti Castelul Peleș în jurul căreia scriitoarea Fernanda Montorfano va depăna istorioara unei fetițe îndrăgostite de acest loc, care a simțit prezența misterioasei Regine a României în viața sa, momentul culminant fiind întâlnirea Elizei cu un tânăr francez, nepotul scriitorului Pierre Loti, mare prieten al Reginei Elisabeta. Cartea conține fragmente din amintirile lui Pierre Loti despre Carmen Sylva și un șir de poezii de-ale reginei traduse în limba italiană. Ne-au delectat aforismele semnate de Carmen Sylva din volumul “Fluturi săruntându-se”, împreună cu volumele “Carmen Sylva Uimitoarea regină Elisabeta a României de Gabriel Badea-Păun” și romanul “Astra” scris de Carmen Sylva cu Mite Cremnitz dăruite asociației de către domnul Valentin Dăianu de la București. “Nu există decat o singură fericire, datoria. Nu există decât o singură consolare, munca. Nu există decât o singură bucurie, frumosul.” Acesta era de fapt credo-ul Reginei. Vincent van Gogh, singur și departe de familia sa, închis intr-un ospiciu găsea o oarecare mângâiere morală în scrierile reginei. Într-o scrisoare adresată fratelui său el scria: “...am citit iar o cugetare a lui Carmen Sylva, care este întru totul adevarată: Când suferi foarte tare vezi lumea la mare distanță, de parcă s-ar afla la capătul unei imense arene, până și vocile par să vină de undeva din depărtare” Elisabeta care dealtfel a suferit din tinerețile sale în urma pierderii persoanelor dragi : fratele Otto, cea mai buna prietenă a sa, cea mai dragă vară și pe tatăl său și-a cultivat un sentiment de solidă resemnare și convingerea că suntem născuți pentru a suferi dar în același timp simțământul profund al datoriei a creat din această tânără germană o persoană de o vitalitate și un spirit constructiv nemaipomenit. De susținerea ei s-au bucurat George Enescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu, Elena Văcărescu. Carmen Sylva a fost o mare admiratoare a lui Mihai Eminescu, a susținut ideea creării statului unitar român; una din poeziile sale a fost inserată chiar pe Actul Unirii din 27 martie 1918.
Am ținut mult să avem la eveniment reproducția acestui document pe care ar trebui să-l imprimăm fiecare în sufletele noastre ca pe cel mai sfânt testament al neamului românesc. Bucurați-vă, surori mândre, și vă înveseliți Împreună regăsite, lângă maica ce iubiți. Jucați hora înfrățirii cu flăcăi dintre stejari, Hora sfântă a dezrobirii, hora României Mari. Iar când falnic viitorul, va păstra în veci solia, Basarabia rămâne pe veci a țării noastre rai; Ca în hrisoave să rămâe Ferdinand și cu Maria Prea slăviti în România, pe altarul lui Mihai C. Zarida Sylva. Cu ocazia comemorării Reginei Elisabeta Asociația Dacia a înmânat o dipolmă doamnei Maria Andreica de la Dej, susținatoare activă a Asociației, pentru promovarea culturii românești în special a folclorului, artizanatului și a artei culinare. Oaspeții au fost invitați anticipat la spectacolul teatral dedicat Reginei Elisabeta,în regia scriitoarei italiene Maria Inversi , noi fiind colaboratori activi la organizarea acestui eveniment care va avea loc la Roma ( 22 iunie, Teatrul Argentina). Amintirea Reginei Elisabeta care poate fi considerată o adevărată precursoare a Uniunii Europene în aceste zile de grea încercare pentru întreaga Europă poate da o speranță în plus, un strop de limfă vitală tuturor pentru a înfrunta cu mai mult curaj și determinare timpurile noastre înverșunate.

Tatiana Ciobanu, As. Dacia

0 commenti:

Trimiteți un comentariu