Anul acesta s-au împlinit o sută de ani de la moartea Reginei Elisabeta
(pseudonim literar Carmen Sylva, nume complet Elisabeth Pauline Ottilie
Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18
februarie 1916 (S.N. 2 martie), Curtea de Argeș) a fost regina României
în timpul domniei soțului său, Carol I al României. Patroană a artelor,
fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare,
ca fondatoare de instituții caritabile a fost supranumită de oamenii din
popor „mama răniților”. Am găsit de cuviință că cel mai potrivit mod de
a o comemora este cel de a reconstitui atmosfera unui salon literar în
care sa domnească artele pe care le-a iubit și promovat Carmen Sylva:
literatura, pictura, muzica, artizanatul și arta culinară. Oaspeții de
onoare al evenimentului au fost Conții Fernando și Simona Crociani
Baglioni. Profesor la Institutul de Studii Istorice Beato Pio IX,
Ferdinando Crociani Baglioni a ținut o prelegere despre perioada
instituirii statelor moderne europene și rolul pe care l-a avut monarhia
la crearea acestor state. Au fost citite poezii și fragmente din
poveștile Reginei, s-a făcut o scurtă prezentare a cărții în limba
italiană scrisă de către Fernanda Montorfano “Carmen Sylva la fata
regina. Un mistero varesino” , o carte pe care am reușit s-o avem
mulțumită domnului Gianluca del Marco, președintele Asociației Italia
Moldavia din orașul Varese. Lucrarea conține o istorie curioasă despre
vila Carmen Sylva de la Varese. Un italian care a locuit mai mult timp
în România, întorcandu-se la baștină, și-a materializat dragostea față
de pamântul românesc prin construcția unei case care ar aminti Castelul
Peleș în jurul căreia scriitoarea Fernanda Montorfano va depăna
istorioara unei fetițe îndrăgostite de acest loc, care a simțit prezența
misterioasei Regine a României în viața sa, momentul culminant fiind
întâlnirea Elizei cu un tânăr francez, nepotul scriitorului Pierre
Loti, mare prieten al Reginei Elisabeta. Cartea conține fragmente din
amintirile lui Pierre Loti despre Carmen Sylva și un șir de poezii
de-ale reginei traduse în limba italiană. Ne-au delectat aforismele
semnate de Carmen Sylva din volumul “Fluturi săruntându-se”, împreună cu
volumele “Carmen Sylva Uimitoarea regină Elisabeta a României de
Gabriel Badea-Păun” și romanul “Astra” scris de Carmen Sylva cu Mite
Cremnitz dăruite asociației de către domnul Valentin Dăianu de la
București.
“Nu există decat o singură fericire, datoria. Nu există decât o singură
consolare, munca. Nu există decât o singură bucurie, frumosul.” Acesta
era de fapt credo-ul Reginei. Vincent van Gogh, singur și departe de
familia sa, închis intr-un ospiciu găsea o oarecare mângâiere morală în
scrierile reginei. Într-o scrisoare adresată fratelui său el scria:
“...am citit iar o cugetare a lui Carmen Sylva, care este întru totul
adevarată: Când suferi foarte tare vezi lumea la mare distanță, de parcă
s-ar afla la capătul unei imense arene, până și vocile par să vină de
undeva din depărtare” Elisabeta care dealtfel a suferit din tinerețile
sale în urma pierderii persoanelor dragi : fratele Otto, cea mai buna
prietenă a sa, cea mai dragă vară și pe tatăl său și-a cultivat un
sentiment de solidă resemnare și convingerea că suntem născuți pentru a
suferi dar în același timp simțământul profund al datoriei a creat din
această tânără germană o persoană de o vitalitate și un spirit
constructiv nemaipomenit. De susținerea ei s-au bucurat George Enescu,
Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu, Elena Văcărescu. Carmen Sylva a
fost o mare admiratoare a lui Mihai Eminescu, a susținut ideea creării
statului unitar român; una din poeziile sale a fost inserată chiar pe
Actul Unirii din 27 martie 1918.
Am ținut mult să avem la eveniment
reproducția acestui document pe care ar trebui să-l imprimăm fiecare
în sufletele noastre ca pe cel mai sfânt testament al neamului
românesc.
Bucurați-vă, surori mândre, și vă înveseliți
Împreună regăsite, lângă maica ce iubiți.
Jucați hora înfrățirii cu flăcăi dintre stejari,
Hora sfântă a dezrobirii, hora României Mari.
Iar când falnic viitorul, va păstra în veci solia,
Basarabia rămâne pe veci a țării noastre rai;
Ca în hrisoave să rămâe Ferdinand și cu Maria
Prea slăviti în România, pe altarul lui Mihai
C. Zarida Sylva.
Cu ocazia comemorării Reginei Elisabeta Asociația Dacia a înmânat o
dipolmă doamnei Maria Andreica de la Dej, susținatoare activă a
Asociației, pentru promovarea culturii românești în special a
folclorului, artizanatului și a artei culinare. Oaspeții au fost
invitați anticipat la spectacolul teatral dedicat Reginei Elisabeta,în
regia scriitoarei italiene Maria Inversi , noi fiind colaboratori activi
la organizarea acestui eveniment care va avea loc la Roma ( 22 iunie,
Teatrul Argentina). Amintirea Reginei Elisabeta care poate fi
considerată o adevărată precursoare a Uniunii Europene în aceste zile
de grea încercare pentru întreaga Europă poate da o speranță în plus, un
strop de limfă vitală tuturor pentru a înfrunta cu mai mult curaj și
determinare timpurile noastre înverșunate.
Tatiana Ciobanu, As. Dacia
