Și Italia are Basarabia sa - 10 februarie „Giorno del Ricordo”

Astăzi, 10 februarie, Italia comemorează Ziua Amintirii, în limba lui Dante „Giorno del Ricordo”, o zi de crâncenă suferință pentru poporul italian comparabilă la noi poate doar cu Ziua Victimelor Deportărilor Staliniste care se comemorează în Republica Moldova în fiecare an la 13 iunie și 6 iulie, respectiv pentru primul și al doilea val de deportări.

Harta cu foibele din Istria

Giorno del Ricordo, sărbătoare istituită prin lege abia în 2004, comemorează victimele genocidului italian perpetrat de partizanii comuniști a lui Tito la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial când armatele iugoslave ocupaseră regiunele orientale ale Istriei, Dalmației și orașul Fiume, zone aparținute odată Republicii Venețiene și din acest considerent impregnate de cultura italiană și dens locuite de italieni. Deoarece pe aceste meleaguri, după cum s-a amintit, majoritatea locuitorilor erau italieni, aspect care ar fi fost deciziv la masa tratativelor de pace în momentul când s-ar fi delimitat și noile granițe, Tito a dus în anii imediat după război o campanie aspră de curățenie etnică împotriva celor care nu se lăsaseră asimilați de slavi și care au continuat să-și păstreze cultura strămoșilor. Mii de italieni au fost atunci aruncați de vii în foibe, prăpastii naturale din regiunea Giulia în podișul Carsic, în timp ce alte mii au dat curs unui adevărat exod spre Italia. În câteva zile orașe de 100.000 și 50.000 de locuitori precum Ragusa (astăzi Dubrovnik) sau Zara s-au transformat peste noapte în orașe fantomă. În numai regiunea Istria unde în 1936 se înregistrau 290.000 de italieni, printre care și comunitatea istorică de istro-români, în 1961 mai rămăseseră abia 14.000 de vorbitori de limbă italiană. 

Refugiați din Dalmația

Foibă

Dar drama acestor persoane, vinovate că s-au născut italieni și care refuzau să se debaraseze de propriile origini, nu s-a încheiat nici atunci când reușiseră să fugă și să se refugieze în Italia. În climatul imediat de după război, cu Partidul Comunist Italian (PCI) care devenise primul partid comunist din Europa occidentală, ca popularitate și număr de înscriși, toți italieni fugiți din regiunile orientale deveniseră imediat ținta atacurilor activiștilor PCI care acuzau noii veniți de fascism și de colaboraționism. Dacă e să facem o pararelă, un astfel de tratament primisese și Frontul Național Patriotic basarabean, întemeiat de Gheorghe Ghimpu, care la cererea de sprijin adresată autorităților României socialiste aceștia nu au făcut decât să-i predea KGB-ului înapoi. Raționamentul era unul simplu: Iugoslavia era o republică socialistă, deci cum ar fi putut cineva să fugă de raiul socialismului? Trebuia neapărat să fii fascist, subversiv. Apoi, mulți dintre italienii din acele zone în timpul războiului au susținut politicele culturale italiene demarate de Regimul Fascist. Nu a făcut nicio diferență faptul că printre acei refugiați se numărau chiar și mulți partizani ai comunismului, dar și copii, femei, bătrâni. Solidaritatea internaționalistă și ideologia avuseră prioritate asupra realității și legăturilor de neam. 

Exilați români basarabeni

La 18 februarie 1947 s-a consumat episodul probabil cel mai semnificativ a felului cum acești oameni au fost primiți.  După 3 zile de călătorie, un tren plin de refugiați în fugă din regiunile orientale, care trebuia să sosească în gara centrală din Bologna, unde erau așteptați de personalul Crucii Roșii și de Pontificia Opera di Assistenza pentru acordarea de îngrijiri, a fost respins la amenințările activiștilor PCI fiind obligat să ajungă tocmai în La Spezia. Trenul fusese țintă de atacuri cu pietre, roșii, în timp ce alții fluturau steagul cu secera și ciocanul și vărsau pe șiniile trenului laptele destinat copiilor aflați într-o avansată stare de deshidratare. Episodul a rămas de atunci în memoria Italiei cu numele ”Trenul rușinii”.

Drama italienilor din Fiume, Istria și Dalmazia ne amintește de drama românilor din Basarabia, Bucovina și Ținutul Herța. În ambele cazuri materialismul și internaționalismul au făcut ravagii lăsând o rană adâncă în memoria respectivelor popoare.

Continuă

Eminescu despre civilizație, națiune, libertate, credință, limba română și locul românilor în lume

Cu ocazia aniversării de naștere a lui Mihai Eminescu, împărtășim după cum urmează 13 citate care sintetizează, doar într-o minimă parte, gândirea sa politică, aspect omis de-al lungul timpului prin cultivarea intențională exclusiv a unei părți a operelor sale, adică scrierile poetice. Fără a diminua importanța acestora, invităm totodată la o cunoaștere mai profundă a acestei laturi incorect politice al Românului Absolut, care continuă să fie cenzurat uneori chiar și în vremurile noastre.

Civilizația adevărată a unui popor consistă nu în adoptarea cu de-a ridicata de legi, forme, instituții, etichete, haine străine. Ea consistă în dezvoltarea naturală, organică a propriilor puteri, a propriilor sale facultăți.

Nu există o civilizație umană generală, accesibilă tuturor oamenilor în același grad și în același chip, că fiecare popor își are civilizația sa proprie, deși în ea intră o mulțime de elemente comune și altor popoare.

Orice civilizație adevărată nu poate consista decât într-o parțială întoarcere la trecut, la elementele lui bune, sănătoase, proprii de dezvoltare.

Dacă românul are o mamă, aceasta este Biserica Ortodoxă.

Cine neagă pe Dumnezeu neagă ordinea morală a universului. Dar e dovedit că oricine neagă ordinea morală este pierdut fie ca individ, fie ca neam pe acest pământ, căci degenerează fizic și degenerează moralicește.

Cine are însă iubire de adevăr acela nu numai merită, dar și este totdeauna liber, și acela va admite și inegalitatea stabilită de natura organică a statului ca garanția cea mai puternică a chiar libertății sale. Căci, pe când iubirea de libertate e cel mai nobil instinct al omului, acela al egalității are rădăcina lui în invidie și în slăbiciune.

[Prin învățarea limbii române] copilul nu învață numai a vorbi corect, el învață a gândi și a simți românește.

Nu poate o nație să fie pururea condusă de neadevăr și de corupție.

Nu există niciodată vreo plată pentru o palmă măcar din pământul patriei. Aceste sunt lucruri sfinte, care se pierd sau se câștigă prin împrejurări istorice, dar nici se vând, nici se cumpără, nici se schimbă.

Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muche de despărțire între furtuna ce vine din apus pentru a întâmpina pe cea din răsărit.

Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent, suntem români și punctum. Nimeni n-are să ne-nvețe ce-am fost sau ce-ar trebui să fim; voim să fim ceea ce suntem – români.

Noi, poporul latin de confesiune ortodoxă, suntem în realitate elementul menit a încheia lanțul dintre Apus și Răsărit; aceasta o simțim noi înșine, se simte în mare parte de opinia publică europeană, aceasta o voim și, dacă dinastia va împărtăși direcția de mișcare a poporului românesc, o vom și face. Oricât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în timpul din urmă în țara noastră, când e vorba de legea (credința) părinților noștri, care ne leagă de Orient, și de aspirațiunile noastre, care ne leagă de Occident și pe care sperăm a le vedea întrupate în dinastie, vrăjmașii, oricare ar fi, ei, ne vor găsi uniți și tot atât de tari în hotărârile noastre ca și în trecut.

Cu sabia n-a fost luată însă nici Bucovina de austrieci, nici Basarabia de ruși, ci prin fraudă.

Continuă

La mulți ani coordonatoarei Asociației Dacia, dna Tatiana!

Dorim astăzi să omagiem un membru al comunității românești de la Roma care se dăruiește necontenit acesteia, coordonatoarea Asociației Dacia Tatiana Ciobanu. Tatiana are trei copii, trei țări din care vrea să facă două și o inimă cât o casă. Astăzi această doamnă împlinește 50, de ani iar noi dorim să-i întoarcem o picătură din marea de lumină pe care o răspândește în jur. Tatiana este o femeie ambițioasă, mult asupra mediei: de fapt are mereu o ambiție supremă – cea de a face lumea din jur mai bună și mai frumoasă. Iar pentru asta este gata să renunțe la toate celelalte ambiții, cele mici, care deseori macină oamenii și-i fac să se ciocnească între ei. Dacă locuiți la Roma, probabil ați auzit de ea, sau o veți fi văzut în fața Columnei lui Traian, unde deseori se (a)duc bătăliile și doleanțele României despuiate, împreună cu colacul în brațe copt de ea, un costum popular adunat din toate regiunile țării, un zâmbet cald ca pâinea și o privire iute ca săgeata și blândă ca soarele.

A plecat cu mult timp în urmă dintr-o țară sfărâmată care nu o mai putea hrăni. Așadar, după ani de muncă neplătită, dar făcută cu multă dragoste și dăruire în școala din satul Vărvăreuca, și-a luat valiza în mână, inima în dinți și țara în inimă și a plecat pe drumul străinătății Italiei cum mulți, prea mulți ca ea au făcut. Dar nu a uitat o clipă de Basarabia și de mama ei – România. Simțul datoriei față de țara și de proprii copii nu o va părăsi și toată Odiseea care va urma va fi și încă este o reîntoarcere spre acel meleag ideal pe care îl visează, o luptă continuă pentru a preschimba Unirea în realitate. Oriunde se află a semănă bucurie. Când era la Vărvăreuca mahalaua în care locuia era ca o mare familie, copii veneau mai mereu în ograda casei sale, se organizau spectacole și recitaluri. Ulterior la Roma unde s-a mutat cu soțul, apoi și copiii, în cartierul unde au locuit - o lume în miniatură, o răscruce de seminții și limbi în care nu lipseau necazurile și sărăcia - a reușit să aducă spiritul de comunitate. Astfel a deschis un mic centru de asistență școlară pentru copiii ai căror părinți munceau din zori până în noapte și nu aveau timp să-i ajute cu temele. O fostă încăpere de depozit a fost transformată în centru de recreație cu susținere școlară pentru elevii din cartier, unde în fiecare vineri se adunau picii și adolescenții din zonă ajutați de voluntari, în mare parte italieni, să învețe limba italiană, să facă temele și să se integreze în noua realitate. Proiectul va ieși apoi din sânul cartierului și va fi transferat mai întâi în școala elementară, apoi la gimnaziul din zonă, unde profesorii pensionari vor continua să-și aducă contribuția la educația tinerilor. În 2004 la inițiativa Tatianei, a soțului și a unor prieteni și membri ai comunității a fost înființată Asociația socio-culturală Dacia care își continuă și în ziua de astăzi activitatea. De-a lungul anilor au fost organizate nenumărate evenimente de promovare a culturii și folclorului românesc de pe cele două maluri de Prut. În colaborare cu diferite instituții românești și italiene au fost organizate numeroase evenimente precum prezentări de carte, spectacole, proiecții de filme, traduceri din autori români, expoziții și altele. S-a creat o rețea împreună cu celelalte asociații din Roma și din diaspora, alături de unele dintre ele Asociația Dacia a participat la Congresele diasporei unioniste care au avut loc în ultimii ani la Chișinău și București, precum și la manifestațiile pro-unire. Viața ei e asemeni unei continue curse cu obstacole, un sacrificiu constant pentru a duce înainte misiunea sa care a devenit și a noastră. Pentru că are o voință de fier și o inimă de catifea, știe să transforme ambiția în realitate și o va face mereu rămânând un model, o sursă de inspirație pentru familia ei și pentru cei din jur. Dragă Tatiana îți mulțumim pentru că exiști. La mulți mulți ani!

Continuă

17 decembrie – Parteciparea cu Ansamblul Arțăraș la colindarea Ambasadei Republicii Moldova de la Bruxelles, Belgia.

17 decembrie – Parteciparea cu Ansamblul Arțăraș la colindarea Ambasadei Republicii Moldova de la Bruxelles, Belgia.

10 decembrie – Înregistrarea ediție a emisiunii „Ora Romei”.

3 decembrie - Înregistrarea celei de-a 5-a ediție a emisiunii „Ora Romei”.

26 noiembrie - Înregistrarea celei de-a 4-a ediție a emisiunii „Ora Romei”.

19 noiembrie - Înregistrarea celei de-a 3-a ediție a emisiunii „Ora Romei”.

12 noiembrie - Înregistrarea celei de-a 2-a ediție a emisiunii „Ora Romei”.

5 noiembrie – Înregistrarea primei emisiuni „Ora Romei” a diasporei unioniste din Italia.

5 noiembrie – Participarea la protestul, din piața Repubblica din Roma, contra Președintelui Igor Dodon cu ocazia vizitei sale oficiale în Italia.

30 octombrie – Organizarea unei șezători literare închinată prieteniei dintre italieni și români.

27 august – Celebrarea Zilei Limbii Române în cadrul ediției XXVIII a Cenaclului literar de la Roma.

20 august – Participarea, la Palatul Parlamentului din București în calitate de membru, la congresul de constituire a Alianței pentru Centenar.

27 aprilie – Participarea la Tor di Valle, Roma, la celebrarea Zilei Drapelului de Stat.

8 aprilie – Prezentarea cărții „Apostolul se-ntoarce din Surghiun. In memoriam Constantin Stere” de Gheorghe Marinică și Mircea Cosma, cu ocazia aniversării trecerii la cele veșnice a scriitorului, omului politic și jurist Constantin Stere. 

12 februarie – Organizarea unei șezători literare cu ocazia zilei de Dragobete. În cadrul evenimentului a fost semnalată editarea cărții istoricului clujean Ionuț Țene „Valeriu Gafencu. O biografie teologică a Sfântului Închisorilor”.

21 ianuarie – Participarea la evenimentul închinat celebrării a 158 de ani de la Unirea Principatelor Române, organizat de asociațiile românești din Roma.

Continuă

7 ianuarie: Nașterea Domnului, în toată lumea ortodoxă pe stil vechi. În 1924, la presiuni politice, Biserica Ortodoxă Română a schimbat calendarul

Astăzi, 7 ianuarie, frații basarăbeni, alături de aproape întreaga Ortodoxie, sărbătoresc Nașterea Mântuitorului. Acest lucru se întâmplă deoarece majoritatea basarabenilor aparține de Patriarhia Rusă ce sarbatorește Crăciunul pe calendarul vechi.

Expresia stil vechi se referă la calendarul Iulian, predominant în întreaga Europă la un moment dat, dar care a mai rămas în uz în unele țări până în secolul al XX-lea și mai este folosit încă de mai multe biserici naționale ortodoxe, dar și în Sfântul Munte Athos. Calendarul Iulian a fost calendarul folosit de poporul român până la adoptarea calendarului Gregorian, în secolul XX. Astfel, în creștinism au rămas atât calendarul iulian cât și calendarul gregorian. Cel de-al doilea reprezintă varianta modificată a primului. În 1582 s-a făcut această rectificare, atunci când s-a constatat că vechiul calendar avea o întârziere de 10 zile. Bisericile apusene au adoptat calendarul nou mai repede decât cele din Est. Diferenta dintre cele două este în felul cum se calculează data Paștilor (aceasta fiind și cauza din care catolicii sărbătoresc Paștile separat). În România, Biserica Ortodoxă folosește un calendar gregorian îndreptat, astfel încât să prăznuiască Învierea Domnului în același timp cu toată ortodoxia.

În Răsărit, trecerea la calendarul îndreptat sau la stilul nou s-a întâmplat mult mai târziu și sub presiuni politice.

Biserica Ortodoxă Română a făcut-o în 1924 la presiuni politice, când diferența ajunsese la 13 zile. Alte Biserici Ortodoxe au rămas însă pe stilul vechi până astăzi. E cazul Bisericilor Rusă, Sârbă, Ucraineană, al Patriarhiei Ierusalimului și al monahilor de la Muntele Athos. Toate aceste comunități sărbătoresc Nașterea Domnului la 7 ianuarie, cu o diferență de 13 zile față de stilul nou.

Printre cei care s-au pronunțat vehement asupra subiectului, s-au numărat intelectuali de frunte ai perioadei interbelice printre care Nae Ionescu, Nichifor Crainic sau Mircea Vulcănescu. De altfel, schimbarea calendarului a fost încă o schimbare culturală, făcută cu forța, modului de viață românesc, din dorința autorităților de a se "sincroniza" cu Occidentul.

Dar cum s-a schimbat efectiv calendarul? Nae Ionescu a explicat la vremea respectivă cum s-a făcut această trecere:

"Există o eroare, de pildă, dacă se crede că vina, „îndreptării” calendarului cade asupra Î.P.S. Miron. Părintele Patriarh a fost multă vreme de părere că reforma calendarului nu se poate face decât în plină ecumenicitate, printr-un congres panortodox cel puțin – dacă nu într-un sinod ecumenic. Călătoria pe care Î.P.S. Miron a întreprins-o acum câțiva ani pe la patriarhii și mitropoliții Răsăritului urmărea, între altele, și lămurirea acestei probleme. Din nefericire, în lipsa părintelui patriarh, Ion Brătianu, nerăbdător că rezolvarea chestiunii calendarului întârzia a dat ordin mitropolitului Pimen să sfârșească o dată cu „stilul vechi”. Se știe că, din motive… științifice, P.S. Pimen s-a executat. Părintele patriarh nu a făcut decât să accepte o situație pe care nu o crease", a scris Nae Ionescu conform Cuvântul Ortodox.

Schimbarea calendarului a produs mari tulburări, în special în Moldova.

Sursa: activenews.ro

Continuă

„Ora Romei”, emisiunea despre diaspora unionistă din Italia

În contextul activităților demarate de Alianța pentru Centenar, Asociația socio-culturală Dacia inițiază înregistrarea emisiunii „Ora Romei”. Emisiunea este realizată în regim de voluntariat în studiourile canalului românesc din Roma, Dacia TV, pentru a fi transmisă ulterior pe canalul 10 TV din Republica Moldova, în cadrul proiectului Unirea TV.

De asemenea, „Ora Romei” este transmisă în direct pe aceeași Dacia TV în regiunile Lazio, Toscana și Abruzzo. Firul roșu al emisiunii constă în promovarea mesajului unionist prin oferirea spațiului de emisie unor personalități din diaspora românească (acestea provenind de pe ambele maluri ale Prutului). Pe platoul de emisie invitații povestesc despre evenimente, acțiuni și proiecte care au fost, sunt sau vor fi desfășurate în Peninsula Italică având la bază principiul identitar al unității neamului românesc.

Precum s-a menționat în rândurile de mai sus, emisiunea este înregistrată de voluntari, demersul fiind unul non-lucrativ. Cu alte cuvinte, emisiunea este un prilej pentru o dăruire de sine dezinteresată, de timp, energii și bani în slujba unei idei care depășește sfera individuală.

Gândindu-ne la spusele unui mare român care ne amintește că „Țara piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe”, această întreprindere este o provocare pentru membrii asociației, și totodată o „sală de forță” spre o creștere a fiecăruia printr-o activitate comunitară care cere păstrarea cuvântului dat, ducerea la buna îndeplinire a sarcinilor asumate, acțiunea impersonală.

În concluzie, amintim că Alianța pentru Centenar întrunește 100 de asociații din România, Republica Moldova și diaspora cu scopul realizării de proiecte unioniste în vederea serbării a 100 de ani de la Marea Unire (2018), dar mai ales pentru a apropia ”ceasul astral” al românilor:  Reîntregirea Țării prin Unirea dintre Republica Moldova și România.

Continuă