Asociațiile din Italia la Congresul al II-lea al Diasporei Unioniste din Chișinău

Vineri 25 martie şi sâmbătă 26 martie 2016 a avut loc la Chișinău al doilea Congres al Diasporei Unioniste, organizat de Platforma Unionistă Acţiunea 2012. Primul Congres s-a desfășurat anul trecut, în perioada 3-5 Aprilie, la Palatul Parlamentului din București. Peste 100 de români de pe ambele maluri ale Prutului, dar care se află în prezent în străinătate, s-au reunit pentru prima dată la Chișinău.
Lucrările congresului au fost găzduite de Academia de Științe a Moldovei și Academia de Teatru, Muzică și Arte Plastice, chiar în sala în care Sfatul Țării a votat în 1918 Unirea Basarabiei cu România. În aceste două zile s-au discutat strategii de implicare masivă a diasporei la contribuția reunificării precum și aspecte pragmatice a acesteia. Unirea va fi realizată de toți românii atât din interior cât și din diaspora. Sesiunea plenară s-a deschis cu binecuvântarea Preasfințitului Antonie de la Mitropolia Basarabiei după care au fost transmise mesaje de susținere și solidaritate din partea invitaților de pe ambele maluri.

Fiecare asociație participantă a beneficiat de timp pentru prezentarea organizației de către reprezentanții acesteia și a unui plan de acțiuni pentru viitor. Din Italia a participat cea mai numeroasă delegație:
Acțiunea 2012 Italia reprezentată de Alina Ieremciuc, Ansamblul Arțăraș din Roma în persoana coordonatoarei Lidia Bolfosu, Asociația Dacia din Roma, ADRI - As. Femeilor românce din Italia, Alianța românilor din Italia, Asociația Maluri de Prut precum și alți reprezentanți ai comunității românești originare din Basarabia și România.
Ștefan Maimescu, președintele asociației Maluri de Prut și deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, numărându-se printre semnatarii Declarației de Independență ne-a reamintit de importanța acestui act care este mai presus decât însăși Constituția. Declarația de Independența conține nucleul de prevederi care ar fi folosit drept bază pentru reunificare dar acestea nu au fost puse în practică.
Silvia Dumitrache, președintele ADRI a ținut să menționeze că "R. Moldova și România se confruntă cu probleme similare, este nevoie de o atenție sporită politicilor sociale legate de familie și de categoriile de risc precum copiii rămași acasă cu părinții/mamele plecate la muncă în străinătate. Unirea trebuie realizată prin soluții și proiecte concrete". Pavel Croitoru, membru fondator al Alianței românilor din Italia, a afirmat că Unirea va fi înfăptuită de societatea civilă iar meritul va fi al oamenilor de rând, cei care au dăruit munca și energiile lor. Din partea Asociației Dacia a luat cuvântul Tatiana Ciobanu care a dorit să aducă celor prezenți mesajul celebrului Vasile Goldiș despre necesitatea unei solidarități organice de neam, indispensabilă pentru atingerea idealului Unirii, dar și pentru progresul României. De asemenea dumneaei a înmânat Academiei de Arte, prin persoana pro-rectorului Ion Butucea, un exemplar al Actului Unirii din 1918, care de acum înainte își va avea locul ce i se cuvine în sala Sfatului Țării unde în 1918 s-a votat Unirea Basarabiei cu Țara.

O contribuție deosebită a fost adusă de familia Grosu-Vremeș din Roma care a oferit un prânz de zile mari pentru toți participanții.
Dezideratele participanților au fost rezumate în Declarația finală, votată de toți participanții:

DECLARAȚIE
1. De la primul Congres al Diasporei Unioniste, unioniștii au desfășurat numeroase evenimente care au apropiat ireversibil momentul Reunificării. Totodată, remarcăm faptul că demersurile pro-unioniste adresate autorităților de la București și Chișinău au fost ignorate.
2. Cerem să se prevadă expres în Constituția României Reîntregirea țării.
3. Cerem Parlamentului României să adopte imediat legislația cu privire la recunoașterea cetățeniei române în termen de 30 de zile pentru cei ce și-au pierdut-o în consecința pactului Ribbentrop-Molotov, și pentru  descendenții acestora.
4. Cerem clasei politice de pe ambele maluri ale Prutului să-și asume drept obiectiv primordial Reîntregirea națională.
5. Cerem crearea unui Minister al Reîntregirii la București și Chișinău care să pregătească procesul Reunificării.
6. Cerem guvernelor României și Republicii Moldova să faciliteze pătrunderea mass-mediei românești în Republica Moldova și viceversa, și să restituie frecvența teritorială națională a postului TVR în Republica Moldova.

 UNIREA FACE PUTEREA.”

După cele două zile de lucrări ale Congresului cu schimb de ideii și propuneri pe viitor, Duminica 27 Martie participanții s-au alăturat celor 1700 de delegați ai adunării constituante a Sfatului Țării 2 de la Palatul Național. Printre reprezentanții diasporei în Sfatul Țării a fost numită și coordonatoarea As. Dacia, Tatiana Ciobanu.
În a doua parte a zilei de Duminică a urmat Marșul Unirii care a dunat zeci de mii de participanți. Marșul a pornit din scuarul Teatrului de Operă și Balet din Chișinău și a defilat până în fața Gării Feroviare înregistrându-se drept cea mai de amploare manifestației unionistă din ultimii ani din Republica Moldova.

Asociația Dacia

articol preluat de emigrantul.it 

Continuă

Mesaj de susținere a diasporei unioniste din Roma pentru Marșul de pe 27 Martie de la Chișinău

Duminică 27 Martie, la cea de-a 98a aniversare a Unirii Basarabiei cu România, vom fi cu toții în scuarul Teatrului național de operă și balet din Chișinău pentru a afirma voința de a ne reuni cu Țara. O singură țară, un singur neam!

Domenica 27 marzo, in occasione del 98esimo anniversario dell'unione della Bessarabia con la Romania, saremo nella piazza del Teatro nazionale di opera e balletto di Chisinau per affermare la nostra volontà di riunirci con la Romania. Un unico paese, un unico popolo!

Astăzi mesaj de susținere primim din Roma. Toată diaspora e cu ochii pe noi!Pe 27 martie, cu toții la mars...
Pubblicato da Tinerii Moldovei su Martedì 15 marzo 2016

Continuă

Comemorarea Reginei Elisabeta a României

Anul acesta s-au împlinit o sută de ani de la moartea Reginei Elisabeta (pseudonim literar Carmen Sylva, nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18 februarie 1916 (S.N. 2 martie), Curtea de Argeș) a fost regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României. Patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare, ca fondatoare de instituții caritabile a fost supranumită de oamenii din popor „mama răniților”. Am găsit de cuviință că cel mai potrivit mod de a o comemora este cel de a reconstitui atmosfera unui salon literar în care sa domnească artele pe care le-a iubit și promovat Carmen Sylva: literatura, pictura, muzica, artizanatul și arta culinară. Oaspeții de onoare al evenimentului au fost Conții Fernando și Simona Crociani Baglioni. Profesor la Institutul de Studii Istorice Beato Pio IX, Ferdinando Crociani Baglioni a ținut o prelegere despre perioada instituirii statelor moderne europene și rolul pe care l-a avut monarhia la crearea acestor state. Au fost citite poezii și fragmente din poveștile Reginei, s-a făcut o scurtă prezentare a cărții în limba italiană scrisă de către Fernanda Montorfano “Carmen Sylva la fata regina. Un mistero varesino” , o carte pe care am reușit s-o avem mulțumită domnului Gianluca del Marco, președintele Asociației Italia Moldavia din orașul Varese. Lucrarea conține o istorie curioasă despre vila Carmen Sylva de la Varese. Un italian care a locuit mai mult timp în România, întorcandu-se la baștină, și-a materializat dragostea față de pamântul românesc prin construcția unei case care ar aminti Castelul Peleș în jurul căreia scriitoarea Fernanda Montorfano va depăna istorioara unei fetițe îndrăgostite de acest loc, care a simțit prezența misterioasei Regine a României în viața sa, momentul culminant fiind întâlnirea Elizei cu un tânăr francez, nepotul scriitorului Pierre Loti, mare prieten al Reginei Elisabeta. Cartea conține fragmente din amintirile lui Pierre Loti despre Carmen Sylva și un șir de poezii de-ale reginei traduse în limba italiană. Ne-au delectat aforismele semnate de Carmen Sylva din volumul “Fluturi săruntându-se”, împreună cu volumele “Carmen Sylva Uimitoarea regină Elisabeta a României de Gabriel Badea-Păun” și romanul “Astra” scris de Carmen Sylva cu Mite Cremnitz dăruite asociației de către domnul Valentin Dăianu de la București. “Nu există decat o singură fericire, datoria. Nu există decât o singură consolare, munca. Nu există decât o singură bucurie, frumosul.” Acesta era de fapt credo-ul Reginei. Vincent van Gogh, singur și departe de familia sa, închis intr-un ospiciu găsea o oarecare mângâiere morală în scrierile reginei. Într-o scrisoare adresată fratelui său el scria: “...am citit iar o cugetare a lui Carmen Sylva, care este întru totul adevarată: Când suferi foarte tare vezi lumea la mare distanță, de parcă s-ar afla la capătul unei imense arene, până și vocile par să vină de undeva din depărtare” Elisabeta care dealtfel a suferit din tinerețile sale în urma pierderii persoanelor dragi : fratele Otto, cea mai buna prietenă a sa, cea mai dragă vară și pe tatăl său și-a cultivat un sentiment de solidă resemnare și convingerea că suntem născuți pentru a suferi dar în același timp simțământul profund al datoriei a creat din această tânără germană o persoană de o vitalitate și un spirit constructiv nemaipomenit. De susținerea ei s-au bucurat George Enescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu, Elena Văcărescu. Carmen Sylva a fost o mare admiratoare a lui Mihai Eminescu, a susținut ideea creării statului unitar român; una din poeziile sale a fost inserată chiar pe Actul Unirii din 27 martie 1918.

Am ținut mult să avem la eveniment reproducția acestui document pe care ar trebui să-l imprimăm fiecare în sufletele noastre ca pe cel mai sfânt testament al neamului românesc. Bucurați-vă, surori mândre, și vă înveseliți Împreună regăsite, lângă maica ce iubiți. Jucați hora înfrățirii cu flăcăi dintre stejari, Hora sfântă a dezrobirii, hora României Mari. Iar când falnic viitorul, va păstra în veci solia, Basarabia rămâne pe veci a țării noastre rai; Ca în hrisoave să rămâe Ferdinand și cu Maria Prea slăviti în România, pe altarul lui Mihai C. Zarida Sylva. Cu ocazia comemorării Reginei Elisabeta Asociația Dacia a înmânat o dipolmă doamnei Maria Andreica de la Dej, susținatoare activă a Asociației, pentru promovarea culturii românești în special a folclorului, artizanatului și a artei culinare. Oaspeții au fost invitați anticipat la spectacolul teatral dedicat Reginei Elisabeta,în regia scriitoarei italiene Maria Inversi , noi fiind colaboratori activi la organizarea acestui eveniment care va avea loc la Roma ( 22 iunie, Teatrul Argentina). Amintirea Reginei Elisabeta care poate fi considerată o adevărată precursoare a Uniunii Europene în aceste zile de grea încercare pentru întreaga Europă poate da o speranță în plus, un strop de limfă vitală tuturor pentru a înfrunta cu mai mult curaj și determinare timpurile noastre înverșunate.

Tatiana Ciobanu, As. Dacia

Continuă

Şezătoare literară in memoria Reginei Elisabeta a României

Elisabeta a României (pseudonim literar Carmen Sylva, 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18 februarie 1916 (S.N. 2 martie), Curtea de Argeș) a fost regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României. Patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare, ca fondatoare de instituții caritabile a fost supranumită de oamenii din popor „mama răniților”. Apreciată la vremea ei pentru angajamentul şi talentul de a media între culturi, Regina Elisabeta a României (1843-1916) este considerată până în zilele noastre drept una dintre cele mai importante mediatoare ale literaturii şi culturii româneşti în spaţiul de limbă germană de la sfârşitul secolului al XIX-lea. În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înființat spitale, servicii de ambulanță și îngrijire și a procurat medicamente pentru răniți. Una daca nu cea mai completa biografie a Reginei pe care dorim sa vi-o semnalam pe aceasta cale este opera "Carmen Sylva. Uimitoarea regina Elisabeta a Romaniei".

Duminica aceasta dorim să-i aducem un mic omagiu, comemorând opera și viața sa

 P

Continuă

166 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu

Astăzi se împlinesc 166 de ani de la nașterea poetului național al României, Mihai Eminescu. De mici, cu toții îl știm ca cel care a cântat dragostea, natura, dorul neamului nostru. Am învățat să-l cunoaștem ca poet încă de la școală, totodată, dorind să-l descoperim cu adevărat, nu putem trece cu vederea faptul că Eminescu a fost și un mare ziarist și om politic, în originalul sens al cuvântului.
Suntem obișnuiți să-l vedem mai mult în aura sa de poet romantic, de altfel în Basarabia sovietică a putut supraviețui tocmai pentru că bună parte din proza sa a fost ascunsă, din motive evidente, până și la nivel de studii superioare, deformându-i imaginea și depurându-l de tot ce putea fi periculos pentru ideologie.
Mihai Eminescu a fost un conservator, cuvânt care astăzi are de multe ori o accepție negativă sintetizată de unii drept o tendință ce dorește întoarcerea la trecut, la ce este vechi și deja putred, la moravuri demodate. Dar nu acesta e Eminescu si nu asta înseamnă conservatorismul in semnificatul său original, de altfel nu doar istoria ci și vocabularele sunt scrise uneori de învingători, Orwell ne poate învăța multe în acest sens. Eminescu a fost o personalitate publică care dorea deschis progresul pentru țara sa dar un progres al românilor, prin felul de raportare la viață a neamului românesc, nu unul transpus, anonim și fără suflet. O bunăstare adusă de străini nu-și avea rostul încât concepea riscul progresului de dragul progresului și al bunăstării pur materiale. Ieri ca și azi e vocea intelectualului onest ce-și chiamă neamul spre trezire, e conștiința noastră ce ne chiamă spre veghe și acțiune.
Eminescu e firesc, e intuitiv, îl simțim aproape, e într-adevăr un clasic adică mereu actual.
Eminescu s-a arătat foarte vehement în ceea ce priveşte înstrăinarea Basarabiei, a politicii interne care urmărea aservirea scopurilor Imperiului Austro-Ungar (printre care renunţarea la Ardeal), dar şi în ceea ce priveşte şi alte chestiuni spinoase. Iată de ce Mihai Eminescu, defapt gazetarul nepereche, devenise o problemă internaţională.

Vă aducem un fragment din publicistica sa.
Articolul e scris în vremea tulburărilor ce cuprinseseră opinia publică românească din pricina revizuirii art. 7 din Constituția Regatului, conform condițiilor impuse de tratatul de la Berlin. Țara trecea prin zile grele iar cauzele, după Eminescu, erau greșelile săvârșite începând de la 1848. Atât pe domeniul politic cât și pe cel economic, observă Eminescu, nu se făcuse nimic serios. Agricultura rămăsese înapoiată, iar țăranul zăcea în neagră mizerie. ”Administrația”, acuza dânsul, ”e o pacoste pe bietul țăran. Viața noastră publică e o mizerie pe care-o poleim cu formele unei civilizații false”.

Articolul a fost publicat în Timpul (IV) 1879, 23 iunie, ca articol de fond, fără titlu. A fost reprodus în ed. Opere Complete, Iași, 1914.

            „Cu cît trec una după alta zilele, cu atît chestiunea revizurii se încîlceşte mai mult, cu atît mai mult toată lumea îşi pierde cumpătul şi facultatea chibzuirii. O stare de nervozitate acută domneşte în toate cercurile. Judecata rece lipseşte de pretutindeni şi mai ales de acolo, unde ar trebui neapărat să nu lipsească.
            Trebuie în sfîrşit să ne dăm seama că aceasta este plata, foarte scumpe poate a graşelilor şi rătăcirilor noastre, politice săvîrşite de treizeci de ani încoace. De la mişcarea din 1848 şi pînă astăzi naţiunea românească, pe tărîmul politic, nu a făcut alta decît a se lepăda sistematic de orice tradiţie, a răsturna orice autoritate, a arunca departe orice s-ar fi putut numi original în viaţa ei naţională.
            În acelaşi timp, a adoptat cu multă ardoare şi pe o scară foarte înaltă, toate reformele toate teoriile cosmopolite, toate calapoadele internaţionale în viaţa politică şi intelectuală, în limbă, moravuri, în tot.
            Libertate fără margini pentru orice individ, fraternitate şi egalitate între om şi om, republici mari şi mici şi prezidenţi de republică pe toate uliţele şi în toate cafenelele (…)
            Două milioane şi jumătate de ţărani, populaţie în adevăr românească, lucrează pămîntul şi dau singura producţie reală în această ţară. Pe cîtă vreme restul locuitorilor români, cei din oraşe, tîrguri şi tîrguşoare, populaţie amestecată din curcituri asimilate românilor, din străini neasimilaţi, şi încă din jidani neasimilaţi şi neasimilabili, fac negustorie, speculă, cămată, ocupă miile de funcţii publice, trăiesc din gheşefturi şi din politică (…)
            Populaţia rurală în marea ei majoritate, nu are drept hrană zilnică decît mămăligă cu oţet şi cu zarzavaturi, drept băutură spirt amestecat cu apă, şi doar foarte rar se învredniceşte că mănînce carne şi să bea vin. Trăind sub un regim alimentar atît de mizerabil, ţăranul a ajuns la un grad de anemie şi slăbiciune morală destul de întristătoare (…)
            Această populaţie, pe lîngă toate necazurile ei, mai are una ce pune vîrf la toate: administraţia. De Dumnezeu nu mai are nici o teamă muncitorul de la ţară, pentru că Dumnezeu l-a părăsit pentru cine ştie ce păcate, în mîna acestei administraţii, compusă în cea mai mare parte din haitele de cafenegii, din ştrengarii şi necăpătuiţii de prin tîrguri. Această corporaţie liberală şi umanitară, nedreptăţeşte, batjocoreşte şi jefoaie pe ţăran fără nici o milă. Aceasta ca stare normală şi constantă, fără ca să mai pomenim că pe la soroace vine cîte o înprejurare mai însemantă, ca de exemplu, afacerea Mihlescu – Warszawschy (…)
            În acelaşi timp, în oraşe mari şi mici, liberalismul şi umanitarismul ne prieşte foarte „bine”: în numele libertăţii se face cămată fără margine, în numele egalităţii şi fraternităţii deschidem braţele tuturor elementelor stricate, şi în numele naţiunii române facem politică radicală, aspirînd la orepublică, ba chiar şi la mai multe.
            Toată mizeria noastră publică o îmbrăcăm în formele poleite ale unei civilizaţii calpe, precipitarea noastră spre fundul răului o numim progres, fierberea unor elemente necurate şi lupta lor cu elementele ce au rămas încă sănătoase în ţară se numeşte politică. Acela ce cutează a se revolta faţă de această stare de lucruri, acela care îndrăzneşte să arate că formele poleite învelesc un trup putred, că progresul nostru ne duce la pierzare, că elementele sănătoase trebuie să se conjure şi să facă o luptă supremă pentru mîntuiirea acestei ţări este denunţat opiniei publice de către negustorii de principii liberale, ca barbar, ca antinaţional, ca reacţionar.
            Rezultatul unei asemenea vieţe publice îl vedem astăzi: primejdia revizuirii Articolului 7 nu stă în însăşi chestiunea israelită, cît în starea în care ne aflăm cînd se pune această chestiune.
            Cu multă greutate, cu destinul chin, poate că este speranţă că se va dezlega chestiunea evreilor, şi independenţa, deja destul de scump plătită, ne va fi recunoscută. Va rămîne însă de dezlegat o chestiune cu mult mai gravă – chestiunea vieţii noastre publice. Fie că vom urma calea pe care rătăcim de atîta vreme, fie că o vom apuca pe calea cea adevărată.
            Cum vom face uz de această independenţă? Aceasta este chestiunea cea mare."
           
În 2010, Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege, iniţiat de aproximativ 50 de parlamentari, prin care ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu - 15 ianuarie - a devenit Ziua Culturii Naţionale. Astfel, instituţiile publice, şi nu doar acestea, organizează astăzi evenimente culturale şi artistice închinate mareul poet, publicist și GAZETAR Mihai Eminescu.

Continuă

Bilanțul activității Asociației Culturale "Dacia" pentru anul 2015

Redăm mai jos lista activităților implementate de Asociația Dacia pentru anul 2015, de-a lungul căruia, împreună cu membrii și simpatizanții asociației, a fost posibilă organizarea a mai multor evenimente culturale precum conferințe, prezentări de carte, proiecții de filme, acțiuni de solidarietate, ș.a.m.d. Firul roșu ale activităților, constă în cultivarea dragostei de neam, a Tradiției (în sensul etimologic al cuvântului și nu doar în sensul de folclor), în aproprierea românilor de pe cele două maluri ale Prutului și susținerea ideii unirii între cele două State românești, precum și cultivarea dialogului între cele două culturi latine, română și italiană. 

Acțiunile Asociației au fost reflectate în presa românească din diasporă, precum Gazeta Basarabiei, Radio România Actualități, Actualitatea magazin, dar și de Agenția de presă a Românilor de pretutindeni. 

Asociația, prin blogul său, asociatiaculturaladacia.blogspot.it, și a pagini de facebook, oferă informații despre principalele evenimente culturale din Roma care vizează comunitatea românească de pe ambele maluri ale Prutului, dar și articole, reflecții și recenzii ale membrilor săi despre cultura tradițională și evenimentelele desfășurate in cursul anului.

2 februarie – Colectarea de jucării pentru Grădiniță copiilor cudizabilități "Orfeu" din Chișinău.

1 martie – Participarea, alături de alți basarabeni din diasporă, la manifestația simbolica din Piața Sfântul Petru din Vatican pentru a transmite un mesaj de atenționare Parlamentului Republicii Moldova.

26 martie – Participarea la conferința de omagiere a 97 de ani de la unirea Basarabiei cu România, la Accademia di Romania din Roma. Recital de Emil Boroghin.

3, 4, 5 aprilie – Participarea la Congresul Diasporei Unioniste laBucurești, la Casa Parlamentului, Institutul Cultural Român, Universitatea de Stat.

10 mai – Participarea la Marșul pentru Viață de la Roma.

16 mai – Participarea la concertul de binefacere pentru centrul deactivități extrașcolare destinat copiilor din familiile imigrante saudezavantajate organizat de catre Asociatia Gelsomino.

3 iulie – Organizarea conferinței ”La cessione della Bessarabia”, la Centrostudi italo-francese din cadrul Universității Roma Tre, în prezența relatorilorEugenia Bulat, Eugenia Bojoga, Tatiana Ciobanu și Francesco Guida.

30 august – Organizarea picnicului literar cu ocazia Zilei Limbii Române înparcul Villa Ada din Roma.

30 octombrie – Organizarea, la biblioteca Rispoli din Roma, a proiecțieifilmului documentar ”Te iubesc: Ion și Doina” de Leontina Vatamanu, cu ocaziacomemorării a trecerii la cele veșnice a soților Teodorovici.

17, 18, 19 noiembrie - Prezentarea volumului bilingv “3 D” de G. Vidican tradus de Tatiana Ciobanu, Elena Todiraș, versiunea poetică în italiană Annamaria Ferramosca, volum îngrijit de Gabriella Molcsan, evenimentul a avut loc la Biblioteca Națională din Roma, Accademia di Romania din Roma, la Guidonia și la Milano

29 noiembrie – Participarea la evenimentele închinate Zilei Naționale, de la Columnă lui Traian și de la Teatrul Tendastrisce, organizate de diaspora română de la Roma.

11 decembrie – Organizarea proiecției documentarului ”SĂRMAna de pe Prut”în prezența producătorului Virgiliu Mărgineanu, la Biserica San Lorenzo inLucina, Roma.

17 decembrie - membrii Ansamblului „Arțăraș” și ai Asociației „Dacia”împreună cu tinerii din corul „Sfântul Potițiu” al Episcopiei Ortodoxe Române aItaliei au colindat Ambasada Română pe lângă Sfântul Scaun.

Asociația Culturală "Dacia", Roma
Tel. +39 3202163685
Site: asociațiaculturaladacia.blogspot.com
E-mail: asociatiaculturaladacia@gmail.com
Facebook: Asociatia Dacia

Continuă