Eugenia ne-a fost dată: omagiu scriitoarei care astăzi împlineşte 60 de ani

Dorim să-i aducem omagiu Doamnei Eugenia Bulat, poetă şi patriotă, membru de onoare a Asociaţiei Dacia, care împlineşte astăzi vârsta de 60 de ani. Să ne trăiţi în fericire şi sănătate şi să ne bucuraţi şi mângaiaţi inimele cu cântecul dumnevoastră!

Eugenia Bulat s-a născut la 19 septembrie 1956 în comuna Sadova, regiunea Ungheni, Basarabia, acum R. Moldova. Şi-a urmat studiile la Universitatea de Stat din Chişinău şi la Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” din ace-laşi oraş. A lucrat în calitate de profesor, jurnalist, editor. A fondat cenaclul literar “Iulia Hasdeu” şi revista “Clipa siderală”, publicaţie de cultură care aduna cele mai inalte constiinte, inteligente si tinere promisiuni literare, sprijinită de Institutul Cultural Român din Bucureşti. Este membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova şi din România.

Doamna Bulat este o luptătoare în viaţă şi în poezie, care nu a renunţat niciodată la proclamarea adevărului, la acuzarea cu vehemenţă a dezbinării între Patrie şi partea ei din Est, visând cu pasiune la reunire, folosind arma tare şi curată a poeziei. Poezia ca armă dar şi ca vehicol a unei interiorităţi profund legată de istoria ţării sale şi a poporului său, a cărui soartă de exil însăşi poeta a împartăşit-o, aflndu-se din 2007 la Venetia. Dar prin firea ei angajată transformă această experienţă in "exil militant" şi în 2008 publică volumul de poezii „Veneția ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est” ("Venezia ti fu data … ovvero diario di una latitante dell’Est ”), o despărţire temporană de "bacaricadele românităţii" este un prilej de a se regăsi călătorind îndărăt spre sine

(…) Arta adevărată, poezia adevărată este cea care unește. Ea este cea care exprimă adevărul, chiar dacă acest adevăr este dureros. Poezia este, în sine, un cutremur interior și mi se pare relevantă coincidența dintre cutremurul natural, produs în aceste zile în Italia, cutremurul social care s-a produs, de asemenea, în aceste zile în Republica Moldova și cutremurul poetic care se cuprinde în această carte. Dacă poezia nu exprimă adevărul, atunci subiectul în sine al discuției asupra acesteia nu există, or poezia Eugeniei Bulat exprimă adevărul. „Acord final” este plânsul Eugeniei Bulat, bocetul ei asupra a tot ce se întâmplă în Basarabia astăzi.

Iurie BOJONCĂ (la „Veneția ca un dat”, 2008).

Din viitoarea sa antologie ”Ce facem noi cu două mari tristeţi. Poeme de pe Valea Plângerii” Ed. ARC

Geneză
Vin nu de azi şi nu de ieri spre voi,
prin ani vin, de demult şi de departe,
căci spaţiul ce-şi face loc în noi,
aievea doar, se pare, ne desparte.

În glasul meu eu glasul mamei cânt, -
din trupul ei narcişii dau în floare…
și palma mea e-o brazdă de pământ
tăiată de bunicul în brăzdare.

Doi ochi căprui de lacrima prea grea
bunica mi i-a dat să văd prin ei:
puţin a dovedit să vadă ea,
plecând în humă doar la doăşitrei...

Iar sufletu-mi de dor şi melodii
a fost ţesut din doinele codrene,
și-au încăput în el livezi şi vii
din preajma vetrei mele sadovene.

Au încăput ţăranii plini de har,
de haz, de-nţelepciune ţi răbdare,
pădurile de tei şi de stejar
ce satu-mi străjuiesc din zare-n zare.

Mi-a dăruit fiinţa cu fior
izvorul cu ulucul lui de piatră,
un scrânciob mi-a dat aripi ca să zbor
în zi de Paşti rotindu-mă la vatră.

Coşbuc şi Creangă, Goga, Eminescu
mi-au dăruit simţirea lor curată,
m-au învăţat să fiu şi să iubescu
latinitatea-n țară întrupată.

Vin nu de azi şi nu de ieri spre voi,
cu ochi-n stele, talpa în ţărâne,
cu spaţiul ce-şi face loc în noi
și punte e spre țara cea de mâine.
***

Continuă

Ziua Limbii Române sau Unirea ideală este cea reală [recenzie]

Ca în fiecare an Ziua Limbii Române a fost sărbătorită azi și de către românii din diaspora de la Roma. Asociația Dacia a participat cu această ocazie la „Parcul cu cărți” organizat în capitala italiană, duminica 28 august, împreună cu alte asociații precum Cenaclul „Strigătul Diasporei”, Asociatia „Ulpia Traiana Romana”, „Identitatea Românească”, Asociatia „Il Mondo Blu”, „Antica Dacia” și „Alianța Românilor”. O inițiativă care a văzut expoziția în aer liber a sute de volume în limba română ce au putut fi luate în împrumut de către participanți. Preotul Serafim de la Biserica românească greco-catolică, un neobosit promotor al culturii române la Roma, a binecuvântat evenimentul, după care a urmat un recital de poezii, muzică și bucate tradiționale românești.

De asemenea și noi de la Asociația Dacia ne-am alăturat inițiativei, plecată din sânul diasporei unioniste, pentru a duce mesajul de frație dintre cele două maluri de Prut printr-un simbolic ulcior al Unirii. 

Câteva zile în urmă Ambasadorul SUA în Republica Moldova J. Pettit a afirmat în cadrul unei emisiuni că Unirea cu România nu ar fi o alegere practică și convenabilă și că SUA susține independența Republicii Moldova. Dincolo de bucuria care această delarație ar putea suscita în rândul unor stataliști, fiindcă nu toate țările din lume au "prilejul" de a-și vedea "suveranitatea" apărată de două puteri mondiale, ne-am putea întreba cât de legitime sunt aceste afirmații asupra viitorului unei Țări date de reprezentantul unui Stat străin. Răspunsul indirect dar clar al președintelui Timofti nu s-a lăsat așteptat, în prelegerea ținută la Academia de Științe tocmai cu prilejul Zilei Limbii Române acesta a afirmat: "Sunt  român, la fel cum au fost, părinții, buneii mei și tot neamul care trăiește pe acest pământ. Să însușim și să acceptăm odată pentru totdeauna acest adevăr și să ne căutăm de alte lucruri, care necesită efort și concentrare. Lupta absurdă împotriva evidenței, împotriva adevărului nicicând nu a avut sorți de izbândă. Ea doar mistuie puterea ziditoare de care este atâta nevoie în alte sfere ale vieții noastre."

O zi emblematică așadar cea de azi care ne reamintește importanța păstrării identității noastre și faptul că cele două State românești, unite prin limbă, istorie și cultură sunt încă divizate de ore în șir de așteptare în vamă și de o gloată de politicieni de pe ambele maluri ale Prutului care nu fac interesul Neamului. Noi trăim unirea în suflet, în tărâmul limbii și tradițiilor noastre dar avem nevoie și de o Țară reală care să re-aducă acasă pe fii săi.

Limba română este patria pe care o purtăm mereu înlăuntru, oriunde am merge. Prin urmare, să o păstrăm cu dragoste și respect și să o transmitem mai departe cu mândrie copiilor noștri.

Continuă

Pas cu pas, de Antoine de Saint-Exupéry

Antoine de Saint-Exupéry, autorul cărții Citadela și Micul Prinț, pilot al aviației franceze în cele două mari războaie mondiale, e și cel care a scris următoarea rugăciune, intitulată ”Pas cu pas”. În această rugăciune autorul invocă ajutorul divin pentru a învăța a fi și a rămâne fidel în lucrurile mici, care la urma urmei sunt și cele care ne pregătesc pentru lucrurile mari.



Textul original

Seigneur, apprends-moi l’art des petits pas.
Je ne demande pas de miracles ni de visions,
Mais je demande la force pour le quotidien !
Rends-moi attentif et inventif pour saisir
Au bon moment les connaissances et expériences
Qui me touchent particulièrement.

Affermis mes choix
Dans la répartition de mon temps.
Donne-moi de sentir ce qui est essentiel
Et ce qui est secondaire.
Je demande la force, la maîtrise de soi et la mesure,
Que je ne me laisse pas emporter par la vie,
Mais que j’organise avec sagesse
Le déroulement de la journée.

Aide-moi à faire face aussi bien que possible
A l’immédiat et à reconnaître l’heure présente
Comme la plus importante.
Donne-moi de reconnaître avec lucidité
Que la vie s’accompagne de difficultés, d’échecs,
Qui sont occasions de croître et de mûrir.

Fais de moi un homme capable de rejoindre
Ceux qui gisent au fond.
Donne-moi non pas ce que je souhaite,
Mais ce dont j’ai besoin.

Apprends-moi l’art des petits pas!


Traducerea în limba română

„Doamne, nu cer minuni şi miraje, ci dă-mi putere în fiecare zi. Învaţă-mă să fac paşi mici. Fă-mă să fiu atent şi inventiv, ca în zilele săptămânilor să mă opresc la experienţe şi descoperiri care m-au captivat. Învaţă-mă corect să împart timpul meu, să cunosc ce este prioritar şi ce este secundar.

Cer de la Tine să mă înveţi cum să-mi plănuiesc parcursul zilei, să am timp ca să mă mă bucur de frumuseţea artei! Ajută-mă să înţeleg că visele nu ajută, nici cele despre trecut, nici cele despre viitor. Învaţă-mă să fiu aici şi acum, să înteleg că momentul pe care îl trăiesc acum este cel mai important.

Izbăveşte-mă de convingerea naivă că totul în viaţă trebuie să fie neted. Dăruieşte-mi o conştientizare clară că înfrângerile, căderile şi dificultăţile sunt o parte a vieţii, datorită cărora creştem şi ne facem înţelepţi. Aminteşte-mi că inima deseori se contrează cu raţiunea. Trimite-mi în momentul potrivit pe cineva care îmi va spune în faţă adevărul, dar să-mi spună cu dragoste.

Eu ştiu că multe probleme se rezolvă dacă nu facem nimic, deci învaţă-mă să am răbdare. Ştii cât de tare avem nevoie de prietenie. Învredniceşte-mă să am acest dar minunat. Dăruieşte-mi fantezie bogată, ca în momentul şi locul potrivit să dăruiesc căldura necesară.

Fă-mă om care să ajungă la acei de „jos”. Scapă-mă de frica să pierd ceva în viaţă. Dăruieşte-mi ceea ce mi-i de folos, nu ceea ce doresc eu. Învaţă-mă arta pașilor mici !”

Continuă

28 iunie 1940 - zi de doliu a românilor

Astăzi comemorăm ziua de 28 iunie 1940, 76 de ani în urmă avea început holocaustul împotriva poporului român. Pe 26 iunie 1940, la ora 22:00, Comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a prezentat ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea” Basarabiei până pe 28 iunie și „transferul” părții de nord a Bucovinei și Ținutului Herța către Uniunea Sovietică. Textul ultimatumului de pe 26 iunie afirma în mod mincinos că Basarabia era populată în principal cu ucrainieni: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.”.

Pe 22 iunie 1940, cu doar câteva zile mai înainte ca URSS să-și prezinte ultimatumul, Franța capitulase, iar Regatul Unit își retrăsese ultimele trupe din Europa, ceea ce făcea ca toate garanțiile de securitate date României de cele două puteri vestice să-și piardă orice valoare. Pe 2 iunie, Germania informase România că, pentru a beneficia de garanții de securitate din partea Reichului, guvernul de la București trebuia să ia în considerație negocieri prealabile cu Uniunea Sovietică.  Ministrul de externe german, Joachim von Ribbentrop, a fost informat de partea sovietică de intențiile sale cu privire la Basarabia și Bucovina pe 24 iunie. Ribbentrop s-a arătat îngrijorat mai mult de soarta celor aproximativ 100.000 de etnici germani din Basarabia. De asemenea, Ribbentrop s-a arătat uimit de pretențiile sovietice în ceea ce privește Bucovina, (acest teritoriu nu fusese menționat în niciun fel în protocolul secret al pactului sovieto-german de neagresiune). Dintre toți aliații regionali cu care România avea tratate de cooperare militară, doar Turcia a răspuns că este gata să-și ofere sprijinul în cazul unei agresiuni militare sovietice.

Al doilea ultimatum sovietic de pe 27 iulie a cerut evacuarea administrației și armatei române din Basarabia și nordul Bucovinei în patru zile. Decizia de acceptare a ultimatului sovietic și de executare a unei „retrageri” (s-a evitat folosirea cuvântului „cedare”) din Basarabia și nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27 – 28 iunie 1940. Rezultatul votului a fost următorul: 6 voturi pentru respingerea ultimatumului (Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop, Ernest Urdăreanu), 20 pentru acceptarea sa și o abținere. A doua zi, guvernul român condus de Gheorghe Tătărescu, după ce primise și sfaturi din partea Germaniei și Italiei, a acceptat să se supună condițiilor sovietice. Guvernul român a căutat să evite, chiar dacă doar temporar, un război cu Uniunea Sovietică. Ca urmare, toate instalațiile militare au fost cedate fără a fi distruse și fără a se trage un singur foc de armă, armata română având ordine stricte să nu răspundă niciunei provocări.

În zilele următoare, în localitățile mai importante și în unele din gările unde se adunau refugiații pentru evacuare au avut loc incidente antiromânești și prosovietice, în care grupuri de tineri fanatizați au atacat, despuiat, bătut sau omorât preoți, intelectuali, soldați români separați de unitate, persoane civile în curs de evacuare. Totuși, acești tineri fanatizați reprezentau o picătură minusculă în totalul populației evreiești din Basarabia și Bucovina de nord, care totaliza circa 270 000 de oameni.

Cedările teritoriale din anul 1940 au produs o amărăciune profundă și resentimente în rândul populației românești și a grăbit scăderea popularității regimului regelui Carol al II-lea. El a abdicat și a părăsit țara, lăsând drum liber formării unui guvern al generalului Ion Antonescu și al Gărzii de Fier. Dorința de eliberare a teritoriilor pierdute în 1940 a fost factorul decisiv care a dus la intrarea României în luptele celui de-al doilea război mondial de partea Axei împotriva Uniunii Sovietice.

În cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și nordul Bucovineiau fost alipite la RSS Ucrainiană. 

Doar o mică parte din populație a reușit să se refugieze în România, pentru majoritatea celor rămași urmau vremuri de suferințe cumplite. Întâi a fost primul val de deportări din 1941, din Basarabia şi nordul Bucovinei au fost deportați 24.360 de oameni. Apoi a urmat al doilea și cel mai mare val în noaptea din 6-7 iulie 1949 în care au fost ridicate și deportate 35.796 de persoane, din care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii (unii erau deportați pentru a doua oară). Nimic părea mai îngrozitor decât să fii luat în noapte de la vatra ta, de la semenii tăi și dus într-o Siberie rece și pustie însă pe cei rămași la baștină îi păștea un rău chiar mai mare, foametea organizată din 1946 a fost poate cel mai cumplit capitol din viața neamului românesc alături de deportări. Anul 1946 fusese destul de secetos, țăranii moldoveni ar fi avut destulă hrană ca să poată trece anul dar nu le-a fost dat pentru că indiferent de recolta obţinută, agricultorii erau obligaţi să predea la stat cotele de cereale impuse - aşa-numita postavka (grâu, floarea-soarelui, cartofi, soia, carne, ouă, lapte, brânză şi lână). Pentru neexecutarea acestei obligaţiuni ţăranul risca, cel puţin, o amendă şi confiscarea celor datorate, iar în cazul opunerii rezistenţei - ani grei de lagăr. În consecinţă, au apărut primele semne de foamete, care însă nu au fost luate în serios de conducerea RSS Moldovenească. Problema s-a agravat la începutul, dar mai ales, la mijlocul iernii anului 1947, când mai toată populaţia RSSM suferea de foamete, iar o bună parte, de distrofie. Statisticile oficiale arată că peste 300.000 de oameni şi-au pierdut viaţa din cauza foametei în Basarabia, într-un singur an. Autoritățile Sovietice erau informate de cum stăteau lucrurile însă starea aceasta făcea parte dintr-un plan "mai înalt": distrugerea conştiinţei naţionale, instaurarea fricii şi netezirea drumului către colectivizare, convingerea popolației că colhozul era unica cale de scăpare.

Crimele fizice perpetrate au fost alăturate celor spirituale, nu mai puțin grave, iar consecințele acestora le resimțim și astăzi. Eliminarea treptată a limbii române și înlocuirea sa cu așa zisa limbă moldovenească cu grafie chirilică, eliminarea culturii românești din școli și distrugerea credinței prin închiderea bisericilor și persecutarea creștinilor sunt mijloacele malefice prin care s-a încercat ștergerea conștiinței unui neam. Comunismul prin Uniunea Sovietică și mai apoi prin răspândirea sa în toată România a avut drept scop ditrugerea unui popor care a supravețuit doar datorită tradițiilor sale milenare, limbii și credinței nestrămutate.

Astăzi dorim să aducem un omagiu tuturor celor care au căzut sub secerea nemiloasă. Dumnezeu să-i aibă în paza sa iar noi să le păstrăm mereu memoria.

Continuă

15 mai - La ”Festa dei popoli” din Roma, s-a strigat Unire!

Cu ocazia anualului eveniment din capitala italiană denumit ”Festa dei popoli”care adună comunitățile de imigranți din Roma, într-un festival dedicat specificităților culturale ale fiecărui popor, românii s-au putut bucura, dacă e să ne uităm la jumătatea plină a paharului, și de această dată de două standuri, cel al României și cel al Republicii Moldova. La un moment dat partecipații celor două standuri românești, amplasate pe margini opuse ale Piaței San Giovanni, și-au dat întâlnire la jumătate de drum cântând  "hai să dăm mână cu mână cei cu inima română", scandând ”Unire” și expunând Actul Unirii dintre Basarabia și Regatul României semnat la 27 Martie 1918. Printre partecinpanții la eveniment s-au numărat și Asociația Dacia împreună cu Ansamblul Arțăraș, ale căror fotografii pot fi vizionate aici.

Continuă

Marcia per la Vita - 8 maggio 2016, Roma / Marșul pentru Viață - 8 mai 2016, Roma

Questa Domenica, 8 maggio, a Roma si è svolta la marcia per la vita giunta già alla sua VI edizione. Anche quest'anno migliaia di persone sono giunte da tutto il mondo per dire un forte Sì incondizionato alla vita. Germania, Polonia, Belgio, Romania, Francia sono solo alcuni dei paesi rappresentati al corteo colorato che ha preso il via da Piazza Bocca della Verità per arrivare in Piazza San Pietro dove Papa Francesco ha rivolto un saluto ai partecipanti. Molte le congregazioni religiose ma soprattutto moltissime famiglie e giovani segno della nascita di una nuova cultura di accoglienza della vita come dono supremo, di una forte presa di coscienza rispetto al passato e della consapevolezza che non tutto ciò che è permesso dalla legge è legittimo. Un fronte, quello pro-vita, che sta prendendo sempre più ampiezza anche se sembra avere ancora pochissima voce sulla scena pubblica e nei media, basta pensare che la maggior parte delle più note testate giornalistiche non ha speso nemmeno un rigo per parlare dell'evento. Non è un caso che la Marcia si sia svolta proprio il giorno della Festa della Mamma, essa vuole essere un omaggio alle donne che per loro natura accolgono la vita, è un invito a costruire una società che alle donne sole ed in difficoltà non offra l'aborto come soluzione ma tante braccia pronte a dare sostegno e coraggio. La nostra associazione ha voluto essere presente assieme a molte altre perché la difesa ed il rispetto della vita dal concepimento fino alla sua naturale conclusione è uno dei valori che ci appartengono e che vogliamo promuovere. Perché laddove crolla il diritto supremo vengono meno anche tutti gli altri. 

Duminica aceasta, 8 mai, la Roma a avut loc Marșul pentru Viață ajuns deja la ediația VI. Și anul acesta mii de oameni au venit din toată lumea pentru a spune un "Da" necondiționat vieții. Germania, Belgia, Polonia, România, Franța sunt doar câteva din țările reprezentate la manifestația 

colorată care a plecat din Piazza Bocca della Verità pentru a ajunge în Piazza San Pietro unde Papa Francisc a adus un cuvânt de salut tuturor participanților. Multe au fost congregațiile religioase prezente dar mai ales multe familii și tineri semn că se naște o cultură nouă de primire a vieții ca dar suprem, se conștientizează mai mult față de trecut și se sesizează faptul că nu tot ce este permis de lege este legitim. Un front, cel pro-viață, care capătă o amploare din ce în ce mai mare chiar dacă pare a avea foarte puțină voce pe scena publică și în media, e suficient să ne gândim că majoritatea celor mai cunoscute ziare nu au dedicat nici un rând evenimentului. Nu este cazual faptul că Marșul a avut loc chiar de Ziua Mamei în Italia și alte țări din lume, el vrea să fie un omagiu femeilor care prin natura lor primesc viața și vrea să fie un îndemn spre construirea unei societăți care să nu ofere femeilor singure și în dificultate avortul ca soluție ci multe brațe gata să le dea susținere și curaj. Asociația noastră a dorit să fie prezentă, alături de multe altele, și anul acesta pentru că apărarea și respectul vieții de la concepere până la sfârșitul său natural este una dintre valorile care ne aparțin și pe care le promovăm. Pentru că dacă cade dreptul suprem celelalte nu-și mai au rostul. 

As. Dacia

Continuă