Europarlamentarele

Destul de departe pentru români – şi, mai ales, poate, pentru cei care caută mai mult către Dumnezeu decât spre lume – sunt treburile „Parlamentului European”. Îndeobşte românul ortodox dispreţuieşte politica, văzând-o ca pe ceva ce-l scoate din atracţia lui către veşnicie, iar când mai este vorba şi de politica făcută de alţii, devine cu atât mai refractar. Şi totuşi, realitatea ne demonstrează că politica făcută departe, la Bruxelles, ne afectează astăzi viaţa mai mult decât au făcut-o hotărârile luate de sultanii de la Istanbul şi de bolşevicii de la Moscova. Acolo se normează viaţa economică a ţării, dar şi ce vor învăţa copiii noştri la şcoală. De acolo vin directivele privind modul în care să ne creştem copiii, dar şi modul în care trebuie să arate familia din perspectiva ambiguizării genurilor şi a promovării agresive a homosexualităţii.. Aşa că, vrem–nu vrem, este important să avem şi noi un cuvânt de spus în ceea ce priveşte soarta care ni se hotărăşte acolo sus.

Până acum însă, majoritatea reprezentanţilor României nu au făcut cinste poporului nostru, nu au reprezentat în nici un fel cultura, credinţa şi interesele neamului românesc. Românii, chiar şi astăzi, după 45 de ani de propagandă comunistă şi 23 de ani de propagandă consumistă, dau lumii printre cei mai mulţi inventatori şi profesionişti de cea mai bună calitate, în domenii diverse.

„Politica este implicarea cetățeanului în treburile cetăţii. O datorie nobilă. Politicianismul este implicarea cetăţeanului în jefuirea cetăţii și a locuitorilor ei”, spunea Părintele Gheorghe Calciu. Peste câteva luni se vor organiza din nou în ţara noastră alegeri pentru deputaţii Parlamentului European. Şi, deoarece avem şi noi dreptul să alegem, ca orice cetăţean român şi european, va trebui să optăm pentru un om care să ne reprezinte – aceasta şi ca să nu mai ne plângem că cei care conduc nu ne reprezintă. Întrebarea alegătorului român din epoca modernă, „Eu cu cine votez?”, este îndreptăţită atâta timp cât românilor nu li s-a dat, de mulţi ani, o alternativă.

Ei bine, iată că în cele din urmă s-a aflat şi-un român (nu spunem că este singurul!) care îşi asumă prezenţa în această lume politică extrem de tulbure şi de alunecoasă. Este vorba de regizorul şi publicistul Iulian Capsali, președintele „Alianței pentru Demnitate Naţională”, care, fără nici o susţinere, fără bani sau apartenenţă la vreun partid, şi-a anunţat intenţia de a candida ca independent la alegerile europarlamentare din luna mai, cu credinţa că familia, Ortodoxia şi neamul sunt „cei trei piloni de la care trebuie să pornim pentru a ne reface sufletele şi care definesc, în fond, fiinţa acestui neam”.

Ce şansă are acest tată a nouă copii, împreună cu care trăieşte într-un obişnuit apartament de bloc, de numai trei camere? Desigur, nici o altă şansă decât aceea pe care i-o vom oferi noi. Aceasta fiindcă, în primul rând, pentru participarea sa la alegeri ca independent are nevoie să strângă 100.000 de adeziuni. Aşadar, cine doreşte să ajute ca România să aibă în Parlamentul European pe cineva care reprezintă familia şi viaţa creştină, poate să contribuie semnând sau chiar strângând semnături pentru Iulian Capsali – un om pentru a cărei onestitate sufletească şi morală, dar şi valoare culturală, putem să fim garanţi. Cei care vor să sprijine campania de strângere a semnăturilor, ca să poată fi prezent pe listele de la alegerile europarlamentare, sunt rugaţi să-l contacteze la adresa de e-mail iuliancapsali.euroalegeri@gmail.com.

Tabelul pentru colectarea semnăturilor de susţinere se poate descărca de aici:

http://adn-romania.org/?p=564

Sursa: Familia Ortodoxă