În timpul lungilor mele plimbări mi-am dat seama că valoarea civilizației imperiului meu nu se bazează pe calitatea alimentelor, ci pe calitatea exigențelor și pe fervoarea muncii. Această valoare nu este dată de posesiune ci de dăruirea de sine. Este civilizat în primul rând acel artizan care se creează în obiect; ca recompensă, el devine etern, încât nu-i mai este frică să moară. Dar cel care se înconjoară cu obiecte de lux cumpărate de la negustori, nu are nici un avantaj dacă nu a creat nimic, chiar dacă își hrănește privirea cu lucruri perfecte. Cunosc acele rase bastarde care nu mai scriu poemele lor ci le citesc, care nu mai cultivă pământul lor ci se întemeiază înăinte de toate pe sclavi. Împotriva lor nisipurile din Sud pregătesc neîncetat în sărăcia lor creativă triburile vii care vor urca spre cucerirea proviziilor lor moarte. Nu-mi plac cei care sunt sedentari în suflet. Cei care nu oferă nimic nu devin nimic. Viața nu îi va ajuta să se maturizeze, iar timpul pentru ei va curge ca un pumn de nisip împrăștiindui. Ce voi oferi lui Dumenezeu în numele lor?
Antoine de Saint-Exupéry, Cittadella
0 commenti:
Trimiteți un comentariu