Ieri, 22 aprilie, la Biblioteca “Rugantino” din Roma a fost prezentată cartea Laurei Rainieri “Un viaggio in Romania” (“O călătorie în România”), tradusă în română de Ștefan Damian și scoasă de sub tipar de către Editura “Studia”, Cluj-Napoca în 2014. Cartea a luat naștere din experiența personală a autoarei care acum cîțiva ani a scris o culegere de povestiri înmănuncheate sub titlul “Badante Sisignora”. Este vorba despre o serie de portrete literare - 12 la număr – creionate pentru tot atîtea îngrijitoare ale rudei sale bolnave, majoritatea românce. Laura Rainieri a vrut să cunoască îndeaproape acea terra incognita despre care a aflat prin intermediul acestor femei. Astfel, autoarea înregistrează impresiile din călătoriile întreprinse în România în mai-iunie 2012 și martie 2013. În prefața cărții, Ștefan Damian a sintetizat esența scriiturii marca Laura Rainieri: “Cu un ochi atent și o fină percepție, Laura Rainieri observă realitățile locale în evoluția lor de-a dreptul prea liniștită, lăsîndu-se purtată de gîndul (atrasă cateodată de istoria diverselor provincii românești, de frumusețile naturii și de geniul uman) că Europa și Lumea sînt făcute pentru a accepta întreaga omenire, în conformitate cu preceptele unei Divinități superioare a egalității și a iubirii înțelegătoare a tuturor ființelor”.
Am putea face o paralelă între lucrarea literară “O călătorie în România” și “Lexicul familial” al Nataliei Ginsburg, dat fiind demersul autoarei de a conserva acel lexic al căminului părintesc expus timpurilor grele, care trebuie salvat și transmis urmașilor. Laura Rainieri a reușit să creeze acest raport uman în propriul său cămin familial, trăind această relație de fraternitate pe un tărîm nou pentru ea, dealtfel bătătorind cărarea raporturilor milenare între popoarele supuse cîndva de către Imperiul Roman. În această optică, lexicul familial devine unul istoric, o încercare la modul feminin de a-l conserva, aparent individuală, dar prin prisma culturii umaniste italiene - absolut necesară, o cheie ce conține o bună doză de echilibru și armonie pentru timpurile noastre bîntuite de conflicte și deznădejde. Emblematic în acest sens este și cartea-reportaj “Trans Europa Express” realizată în urma unei calătorii de către jurnalistul italian Paolo Rumitz, originar din Trieste, care, parcurgând în zigzag șase mii de kilometri între Finlanda și Ucraina, ajunge la concluzia: “Nimeni nu-mi poate lua certitudinea că Europa era mai Europă cu un secol în urmă, când bunica mea, într-o singură zi, ajungea cu trenul din Trieste în Transilvania”.
Laura Rainieri a povestit cu fascinație despre Maramureș (zonă pe care Bruno Mazzoni o consideră un fel de Basilicata românească), un loc în care tradițiile străvechi ale dacilor liberi s-au conservat de minune, îndemnîndu-și compatrioții să viziteze aceste meleaguri și, dacă o vor face, să treacă neapărat și pe la Cimitirul Vesel de la Săpînța. Scriitoarea a mărturisit că și-a propus să studieze perioada represaliior comuniste, astfel încît cartea pe care i-am adus-o în dar - “Le catacombe della Romania” - a fost foarte binevenită, întrucît e dedicată martirilor închisorilor comuniste.
Tatiana Chiriță, una dintre primii lectori ai cărții ”O călătorie în România”, a dat citire cîtorva fragmente în versiunea română, trezind entusiasmul publicului italian încîntat de asemănarea celor doua limbi. De fapt, evenimentul a suscitat un viu interes al celor prezenți față de cultura română. La finele seratei literare, un tânăr italian ne-a mărturisit că operele lui Mircea Eliade și Emil Cioran i-au schimbat viața.
Tatiana Ciobanu
Am putea face o paralelă între lucrarea literară “O călătorie în România” și “Lexicul familial” al Nataliei Ginsburg, dat fiind demersul autoarei de a conserva acel lexic al căminului părintesc expus timpurilor grele, care trebuie salvat și transmis urmașilor. Laura Rainieri a reușit să creeze acest raport uman în propriul său cămin familial, trăind această relație de fraternitate pe un tărîm nou pentru ea, dealtfel bătătorind cărarea raporturilor milenare între popoarele supuse cîndva de către Imperiul Roman. În această optică, lexicul familial devine unul istoric, o încercare la modul feminin de a-l conserva, aparent individuală, dar prin prisma culturii umaniste italiene - absolut necesară, o cheie ce conține o bună doză de echilibru și armonie pentru timpurile noastre bîntuite de conflicte și deznădejde. Emblematic în acest sens este și cartea-reportaj “Trans Europa Express” realizată în urma unei calătorii de către jurnalistul italian Paolo Rumitz, originar din Trieste, care, parcurgând în zigzag șase mii de kilometri între Finlanda și Ucraina, ajunge la concluzia: “Nimeni nu-mi poate lua certitudinea că Europa era mai Europă cu un secol în urmă, când bunica mea, într-o singură zi, ajungea cu trenul din Trieste în Transilvania”.
Laura Rainieri a povestit cu fascinație despre Maramureș (zonă pe care Bruno Mazzoni o consideră un fel de Basilicata românească), un loc în care tradițiile străvechi ale dacilor liberi s-au conservat de minune, îndemnîndu-și compatrioții să viziteze aceste meleaguri și, dacă o vor face, să treacă neapărat și pe la Cimitirul Vesel de la Săpînța. Scriitoarea a mărturisit că și-a propus să studieze perioada represaliior comuniste, astfel încît cartea pe care i-am adus-o în dar - “Le catacombe della Romania” - a fost foarte binevenită, întrucît e dedicată martirilor închisorilor comuniste.
Tatiana Chiriță, una dintre primii lectori ai cărții ”O călătorie în România”, a dat citire cîtorva fragmente în versiunea română, trezind entusiasmul publicului italian încîntat de asemănarea celor doua limbi. De fapt, evenimentul a suscitat un viu interes al celor prezenți față de cultura română. La finele seratei literare, un tânăr italian ne-a mărturisit că operele lui Mircea Eliade și Emil Cioran i-au schimbat viața.
Tatiana Ciobanu
0 commenti:
Trimiteți un comentariu