marți, 1 octombrie 2013



Promovarea culturii românești de către cetăţenii Republicii Moldova este un subiect amplu , care ar putea fi tratat din mai multe puncte de vedere. Ni s-a întâmplat la Roma, cu prilejul unei sărbători de Crăciun, să cântăm aceeaşi colindă cu românii de la o asociaţie din România: atunci am simţit un fel de stinghereală, vecină cu penibilul întrucît erau prezente două standuri şi două programe româneşti. 

N-ar fi o situație singulară pentru evenimentele de cultură și, de fiecare dată, mă pomenesc întrebîndu-mă: care este modalitatea justă pentru a duce un mesaj coerent al apartenenţei noastre culturale în Europa? Orice persoană dotată cu un elementar simț al logicii nu poate nega existenţa a două state româneşti în Europa. 

În cazul în care ne raportăm la Republica Moldova este firesc să apelăm la asemenea termini: economia moldovenească, politica moldovenească, sportul moldovenesc etc. Dar atunci când vorbim despre spiritualitate, cultură, literatură avem de a face cu noţiuni mai profunde, ce ţin de naţiune, de un parcurs istoric secular, de un patrimoniu cultural comun pe care oamenii de spirit ţin să-l apere, să-l transmită generaţiilor viitoare ca pe un foc sacru. În cazul nostru, al basarabenilor, al ” copiilor înfășați în sîrmă ghimpată” (vorba regretatului Grigore Vieru) , acest colț de Țară poate fi taxat drept "ultima redută a latinităţii". Situat la marginea "Insulei latine", pământul nostru a fost supus unei politici crude de dezrădăcinare, de neantizare spirituală, ale cărei efecte le resimţim şi în ziua de azi. Ȋn acelaşi timp, în mediul emigranţilor basarabeni din toată lumea are loc un fenomen extraordinar: o promovare extrem de activă a culturii românești ( românească prin excelență, chit că este promovată inclusiv de unii dintre cei mai acerbi moldovenişti) peste hotare: concerte, festivaluri, prezentări de carte. Spiritul nostru de autoconservare antrenat de secole de convieţuire în spaţii multicuturale continuă să prezinte aspecte de o vitalitate uimitoare. Este important ca această promovare să fie nu doar un mod de exteriorizare a stării de nostalgie după pământul natal, o năzuință de a stinge pe o clipa acel dor sfîșietor atât de caracteristic românului, adică moldoveanului, transilvăneanului, munteanului ş.a. m.d., ci mai ales o modalitate de a aduce aminte Europei că, în timp ce UE deschide hotarele între popoare cu limbi şi culturi diferite există un hotar în sânul aceleiași culturi - cea românească – şi în sînul aceluiași popor – cel românesc.

Oare cît amar de vreme trebuie să mai treacă pentru a conştientiza un adevăr bătător la ochi: acest hotar absurd este o rușine a istoriei europene și ultimul anacronism după hotarul dintre cele două Germanii, problemă tranșată cu peste două decenii în urmă... Din păcate, o bună parte din autorităţile de la Chişinău nu este preocupată de acest aspect al realităţii. Investiţiile europene nu au ajutat la relansarea economiei Republicii Moldova, iar fenomenul migrației continuă să capete proporții. Nu ne rămâne decît să sensibilizăm Europa, amintindu-i bătrânei doamne că Republica Moldova este o fostă provincie europeană, care ar fi trebuit să se reintegreze în spaţiul ei, vital și firesc, pentru a face parte dintr-un sistem riguros, viguros și avansat, în pofida crizei economice mondiale. Această criză nu ne-a găsit nepregătiţi, atunci cînd efectele ei încep să ne egaleze şansele de existenţă culturile care în Europa (repet cuvintele Prof. Caragiani) sînt considerate secundare asumă un rol major. Cum a rezistat poporul român invaziilor seculare, cum a reuşit să supravieţuiască lăsând un patrimoniu viu până la ora actuală? Tocmai grație transmiterii din generaţie în generaţie a valorilor inestimabile a acest popor astăzi poate să-şi prezinte cu mândrie Insula latină în toată lumea şi să împărtăşească și altora acest patrimoniu. 

Pare paradoxal, dar tocmai basarabenii, cei din marginea estică a Țării, sînt printre cei mai fervenți promotori ai culturii româneşti în lume, începînd din timpurile deportărilor staliniste. Asociația Dacia a pus umărul la nenumăratele acțiuni organizate de către comunitatea basarabenilor de la Roma  în colaborare cu Accademia di Romania, asociaţiile româneşti de la Roma și cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Bucureşti. Ne-ar plăcea ca travaliul nostru să fie luat în consideraţie de către Guvernul Republicii Moldova, la rîndu-ne fiind conştienţi că această colaborare este imposibilă în oraṣele unde nu avem aceste înalte instituţii culturale. Considerăm însă că modelul nostru de conlucrare ar trebui sa fie aplicat la nivelul Ministerului Culturii din Republica Moldova şi la cel al Institutului Cultural Român, adică instituţiile culturale ale ambelor state româneşti ar trebui să colaboreze mai activ întru promovarea culturii româneşti peste hotare. E necesar ca Guvernul R. Moldova să conştientizeze că nu e suficient să condamni simbolistica totalitaristă: se cuvine să fie dezrădăcinate ideologiile create de către sistemul sovietic printre care şi moldovenismul primitiv ce a readus în Constituţie art.13 prin care se declară că limba de stat a R. Moldova este limba moldovenească, născocire stalinistă ce lezează demnitatea baștinașilor și, îndeosebi, a celor care au luptat pentru revenirea grafiei latine şi renaşterea naţională. Conştientizînd necesitatea de a revedea politicile aplicate în domeniul culturii, Guvernul Republicii Moldova ar fi evitat şi frustrările continue ale funcţionarilor diplomatici moldoveni care se îngrozesc de fiecare dată când participă la manifestaţiile legate de spiritualitatea românească. Constatăm, cu tristețe și dezamăgire, că politica promovată de către Guvernul Republicii Moldova pe alocuri este chiar mai conservatoare și mai retrogradă decât cea de care făcea uz guvernarea comunistă. În acest context voi aminti despre îngrădirea accesului presei libere de la Chişinău, care urma să participe, la sugestia noastră, la Seminarul din 19 iulie 2012 cu privire la politicile pentru emigraţie.

Țin să amintesc că activitatea Asociaţiei ”Dacia” a fost concepută în bază de voluntariat cultural de către un colectiv care nu și-a precupețit eforturile preț de ani de zile, asociaţia fiind creată în 2004. Acest parcurs este obolul nostru la crearea unei imagini favorabile Republicii Moldova peste hotare şi o modalitate de a reintegra realitatea noastră în spaţiul european.

Tatiana Ciobanu, coordinator al Asociației „Dacia”

0 commenti:

Trimiteți un comentariu